ordinar

din ce in ce mai clar, imi pare ca scrisul pe blog e un exercitiu de mediocritate, un joc cu echilibrul intre foarte prost si foarte bine. ma refer la foarte prost si foarte bine ca raspunsuri la intrebarea ‘cum te simti?’. am stabilit deja ieri ca incercarea mea sa tin activitatea pe blog la niveluri (sau nivele?) ridicate, prin chestii gasite pe net, gandite si prea putin rafinate sau orice alte chestii nu e decat o umplutura.

de cand am inceput, mai exact de cand am vazut destul de repede cat de usor ajung la sute de posturi, mi-am propus sa fac o pagina de chestii recomandate. fiind sufocate cu obama, premii, glume si paranteze (via) sau (thx) 5-10 posturi la care unii au zis uau, eu am zambit aducandu-mi aminte – au pierit.

m-a ajutat octavian sa dau praful la o parte, aseara, cand ma durea capul si oricum n-aveam chef. m-am grabit sa ma impotmolesc in cod, plugin-uri si sa ma citesc. exact asa cum am patit la un moment dat, mi-am indus o stare vecina cu cea de cand scriam. am vomitat un pic in gura, lucru care suna infinit mai bine in engleza. e o expresie, nu sunt eu scarbos.

a fost frumos ce-am gasit, dar sunt de acord ca e prea mult praf prin jur. nu ca as fi alergic, dar multa lume stiu ca e.

e o problema de perspectiva, un exercitiu de rabdare. nici nu stiu cand am inceput sa-mi asum asta ca o calitate, pentru ca sunt momente in care e evident ca n-am. vad maxime exceptii de la regula, prin arhive. mai vad si lucruri de care nu m-am temut sa le simt si imi pare bine ca le-am gandit. ma bucura sa am dovada, chiar daca o gasesc atat de greu.

sunt rare momentele pe care o sa le pun la featured, atunci cand o sa ma descurc cu asta. mai rare decat imi doresc, destul de frecvente pentru 2 luni de scris. cred. sunt momente in care echilibrul intre foarte bine si foarte prost a ramas sub semnul intrebarii pana la sfarsit. desi cateodata inclina inspre prost, faptul ca sunt publicate ma scuteste de foarte.

cand am ‘cum te simti?’ si raspund ‘foarte prost’ sau ‘foarte bine’, niciodata nu scriu. botesteanu.nu e un exercitiu de mediocritate. e liminal, numai ca sa ma simt destept.