OST (run through the jungle)

o melodie de care am uitat mi se pare infinit mai buna decat e de fapt. sau poate la urma urmei asta-i singura masura a unei secvente de sunet cu ritm, asta si prima auditie care rareori bate in masa cu un deget de la vreo mana care asculta (de dat din picior nici nu poate fi vorba, cred). m-a apucat astazi sa-mi aduc aminte de melodia pe care am prestat primul sarut serios, in timp ce ii intorceam lui octavian favoarea de a ma gandi la altceva in timp ce imi vorbea. glumesc, eram atent si la ce zicea, imi dicta melodii care ajunsesera la mylene farmer.

si i-am promis o leapsa, mai ales ca acum sunt suficient de confortabil cu statutul de blogger scriitor pop incat sa ma si joc cu el.

melodii ca never there imi potolesc o mica nevoie de apartenenta emo. sunt convins ca titlul melodiei asteia de la cake a pierdut cea mai importanta parte pe drum si a uitat “you” ala prin versuri. melodii ca never there ma fac sa scot ceva din buzunar si sa uit ca sunt in club, preferand un mic ecran de telefon cu mesaje care cer raspuns dar nu prea il primesc. de inteles.

hello, i love you ascult acum. si nimeni nu intra pe usa ca sa o fredonam.

primul sarut serios a durat niste ore, cred ca multe. tin minte ca era intuneric, tin minte ca era o motocicleta in sufrageria aia si mai tin minte ca era imbracata cu o fusta oarecum etnica. nu tin minte alta melodie decat ce tipa celine dion, ceva in legatura cu titanic, pentru ca asta ne dadea la mtv in vremea respectiva. asta si prodigy, probabil. imi aduc aminte intrebari legate de cand ar trebui sa respir, pe gura sau pe nas si atingeri care exagerau, dar erau din acelasi film cu ceea ce mi se intampla.

cand am fost la fatboy slim, am intarziat si auzeam pe drum praise you. ma enerva constanta cu care ma impiedicam de corturi in drum spre o intrare care avea sa se dovedeasca a fi catre altceva. se tinea lume dupa mine, ma ustura spatele de muream. si ardeam sa mi se rupa biletul.

am apucat sa scot pe gura ca e foarte greu sa gasesti pe cineva care sa-ti arate ca traieste. dar imi doresc. liquido – narcotic e una dintre melodiile de la revelionul trecut, cand am dat mesaje cu versuri si “vrei sa fii prietena mea?” in gluma. selectiv.

acuma… vreau niste prime melodii de la octavian. la mine, la el… oriunde. si daca se baga si anca si kev si alex, cu atat mai bine. nu stiu altfel cum sa dau drumul bulgarelui de zapada. titlul are o oarecare legatura si cu ditai playlistul care e in capul meu de cand ma joc de-a muzica la cafenea.

later edit: mi-am proiectat asteptarile de la relatia cu caty si impreuna cu ele felul in care o vedeam eu, in dakota. a coincis cu zilele mai frumoase si saptamanile de educatie. cu zambete si primele sclipiri de care m-am indragostit. acum canta iar (e o zi dupa ce am scris postul, ziua mea de nume) si ma intrebam daca o sa scap vreodata de legatura asta emotionala. cica nu.