fa-ra viioolen-ta

in capul meu sloganul “fara violenta” va avea mereu genul feminin si vocea un pic dogita de vreme. nu stiu cine a oranduit femeile astea intre amintirile mele, nici de ce atunci cand m-am lovit cu piciorul de pat mi-au strigat imediat indemnuri de comportament. odata cu ele mi-am amintit si de alte dati in care mi s-a intamplat la fel. si asa se face, ca de obicei, ca am calcat usor pe amintiri pana mult in trecut cand a fost revolutia. sau mineriadele – cine stie de cand tin eu minte asta?

vremea lor nu trebuia sa apuna, totusi. iata ca e in continuare nevoie de ele, ca nimeni nu a mutat coltul de pat si lustra (desi noua) nu este nici ea suficient de sus incat sa nu dau peste ea atunci cand ma imbrac. eu am nevoie de galeria asta de doamne corecte in fiecare zi. si nu numai atunci cand ma impiedic prin casa:

  • atunci cand lucrurile, “incepand de acum”, nu vor mai fi asa cum au fost. e nevoie de lume care sa arate in cor cu degetul catre violenta schimbarii
  • atunci cand somnul stinge brusc lumina
  • atunci cand nu-i pasa diminetii ca intrerupe fantezii. sau amintiri
  • atunci. cand?
Posted in botesteanu, personal | Tagged | 8 Comments

luni de zile de luni

intre a face recomandari si a scrie despre mirosuri urate, o sa inclin spre optiunea 2  in toate zilele care vor semana cu cea de astazi: este un weekend muribund, atat de prost incat calca in fiecare dintre gropile posibile: 500 days of summer, dakota de la stereophonics (un ringtone mai vechi), asternuturi noi, cutii de nedeschis, cabine de proba in care blugii imi veneau chipurile bine… in toate.

ieri am dormit-o, duminica de astazi ma doarme ea pe mine. zi razbunatoare.

aveam odata doua zile in tot calendarul: zile de luni si zile de sambata/zilelibere. am castigat restul saptamanii de cand lucrez – nume diferite pentru familiarele mirosuri cotidene (putine sunt zilele care au alt iz decat cel urat, putine sunt demne de amintit). diferenta intre cele 2 zile ale saptamanii de demult era data de seri – seri misto de sambata si seri plicticoase de luni. sau nopti vs. frig. sau “aseara” vs. “ieri”.

ba, cred ca n-am mai prins o sambata de ani de zile….

Posted in botesteanu | Tagged | 1 Comment

jucarii mai vechi

probabil ca se vede cu ochiul liber, blogul a patit niste tampenii. sigur ca o sa le rezolv, dar parca anotimpul e mai potrivit pentru scris carti decat pentru scris cod.

carpind ceea ce era nevoie, am dat peste o treaba neterminata, care s-a terminat singura intre timp. uitasem:

au fost recent, ca niciodata, doua camere ca doua lumi.

intr-una dintre ele statea mereu un aspirator, buran il chema. era metalic, vechi, lucios, cu un finisaj auriu care intotdeauna m-a facut sa-l zgarii cu unghia si sa ma infior. rotund, grasut, era un personaj in sine – de aici si faptul ca am reusit sa-mi amintesc cum il chema. de cand sunt eu este si el, desi la un moment dat nu l-am mai bagat in seama.

in cealalta – un bibelou. alb, de portelan, frumos ca niciun altul, desi prin tot felul de consignatii mai vedeam cate o chestie infinit oarecum mai tare. la un moment dat, inainte sa-l remarc, stiu ca s-a spart. iar cineva l-a lipit astfel incat nimeni sa nu remarce vreun defect. sigur ca s-ar fi vazut ceva daca l-ai fi tinut in maini, dar atunci ar fi fost oricum tarziu: de aproape tot ce fusese crapat devenea rid de expresie.

Posted in botesteanu | Tagged , | 3 Comments

sexual healing

mai bine ca sexul. eh, nu chiar, dar ne multumim cu ce avem.

in plus, eu nu am apucat niciodata sa fac sex cu 61 km/h. nici nu am plecat in excursie de 3 zile pentru sex. si nici nu am dormit vreodata 1 singura ora si jumatate anticipand sex de la brasov pana la bucuresti. nu m-a durut nimic a doua zi, nici n-am reusit sa imi dea sangele. nu am stat niciodata o saptamana pe bara din cauza de sex.

dar am mers in continuare dupa ce-am cazut. aveam vreo 52 de km/h in coborarea aia de la poiana brasov incolo (trebuie sa ti se para mult, pentru ca n-ai curaj sa sari din masina la viteza aia). e frumos ce-am facut si nu-mi pare rau ca am cazut. dupa ce-am prins viteza mare in coborare am inceput sa iau curbele tot asa de repede, sa ignor baluta de la zambet, sa imi asum musculitele lovite de ochelari, sa ma bucur de limita marcajelor de serpentina si sa zic impresii cu voce tare, linistit ca e doar adrenalina si n-am innebunit. am cazut ca de pe motocicleta, alunecand pe 10 metri de pietris in lungul drumului spre rasnov. si am mers dupa aia in continuare pana la busteni care e frumos, dar nu este sinaia.

cealalta jumatate de drum, pentru care n-am mai innoptat, era cu urcare la 2000 si plecat spre bucuresti de acolo pana unde ne tineau picioarele, franele si mai nou – gleznele, soldul si mainile date pe razatoare. toata mana imi este o medalie – de aur si de bronz. faptul ca nu regret nu inseamna ca mi-e bine, ca e doar o zgarietura mare, nici nu inseamna ca as face-o din nou. si nici ca n-ar fi fost perfect daca as da volumul tare ca sa intelegem in sfarsit ce a vrut sa zica marvin gaye.

am zis ca nu fac din blog un jurnal de bicicleta. dar ca sa nu uitam unii de altii…

Posted in botesteanu | Tagged , | Leave a comment

diviziunea starii

exista tricouri de dormit/sala si tricouri bune, pe care le irosesc in fum. exista seriale care sunt numai bune pentru generat vise (chiar daca frasier si visele erotice nu au nicio legatura dincolo de freud). exista plimbari entuziasmante pe care nu le faceam niciodata inainte si pasi rusinosi cu care calc in regrete pe diferite carari. exista locuri misto cu muzica foarte proasta si locuri murdare cu mixaje extraordinare. mi-am pastrat pentru bicicleta 2 perechi de adidasi – pentru ca pe bicicleta nu o sa merg niciodata cu pantofii albi.

starea se imparte si in posturi de radio. si in melodii. n-am visat toti sa avem un soundtrack pentru tot ce-am patit dupa conversatii? pai si atunci ce rost ar avea sa scriu eu despre asta?

sunt multe lucruri impartite pe care ma apucasem sa le enumar, dupa aia mi-am dat seama ca scriu inca o prostie. exista posturi normale, deschise, sincere si cursive. si exista celelalte, in care ma impiedic pentru fiecare cuvant. exista un blog pentru mine si un blog pentru ceilalti. un blog pentru unii si unul pentru altii.

cand e soare afara este fie un cod rosu aniversar, fie o canicula urata. daca as alege eu ce sa topeasca…

exista seri in care nu pot sa dorm si seri in care nu vreau sa dorm. nu nimeresc nicio finala nba. exista dureri suportabile si d-alea care ma fac sa gem, fara ca intre ele sa fie o diferenta normala de intensitate. ba cateodata e chiar invers si mai pot sa merg desi ma doare mai tare decat atunci cand am zis “au”. ceea ce-mi aduce aminte de atunci cand am cazut pe munte si n-am mai scris – a fost urat, d-aia n-am mai povestit.

si exista amintiri de zambet si amintiri pentru regrete. astea din urma vin aleatoriu.

Posted in botesteanu | Tagged | 1 Comment