pasari migratoare

pe un grup de discutii pe care nu-l mai citesc de mult, eram la un moment dat abonati toti studentii din cateva generatii de stiinte politice la snspa. niste curiozitate a coincis acum cateva zile cu incercarea unei fete de a-si termina licenta, ceva cu migratie care e o tema preferata. cred eu ca dupa niste ani de zile, o sa avem o scoala foarte buna in domeniu, ca prea multa lume pune accentul pe chestia asta.

e sarcasm, nu ne duce nicaieri accentul pe tema mai usoara, asa cum bacul la sport nu ne-a facut pe niciunul sportivi olimpici. ci doar niste saraci cu cateva sute de mii spaga.

isi cauta irina (parca) respondenti la un chestionar pe alocuri bun, in alte parti mediocru, dar corect in ansamblu. scolaresc. iar eu am raspuns, pentru ca mi s-a parut ca mai are timp sa prelucreze rezultatele, fiind un pic empatic si generos, feudal asa. am ajutat pentru ca mi-a stat in putere, mi-a dat o senzatie senioriala si am cautat sa zic pe la sfarsit un “cu placere” care sa fi tinut locul unui “ridica-te, nu e nevoie”.

da… imi revad o parte din visele grandomane in retrospectie. acum cateva zile am fost nobiliar, feudal, seniorial, pe migratie. mi-am dat parerea ca si cand n-are fi mare deranjul — alta chestie care ma surprinde. de ce ma surprinde? pentru ca n-ai nicio problema sa arunci cu opinii, nici chiar daca generezi inflatie. desi atunci cand cauti de lucru, iti evaluezi inspiratia la sume cu patru cifre in valuta straina. si tu, da!

doua intrebari mi-au ramas in cap pentru zilele in care n-am avut altceva la care sa ma gandesc sub dus: “va simtiti in primul rand cetatean al…?” si erau niste entitati de raportare sociala, de la oras (parca) pana la cetatean al lumii. trecand prin regiune istorica (parca) si statul a carui limba vorbesc, ajungea si la al doilea rand. iar eu m-am simtit atunci in primul rand locuitor al orasului astuia de care-mi place cateodata, iar in al doilea — cetatean al lumii. adica atunci cand ies din bucuresti ma simt ca in burkina faso. iar un drum pana la mare imi e la fel de confortabil ca o excursie pana la bulgari. +/- timpul necesar, dincolo de cetate ma simt la fel in compania tuturor, pana la proba contrarie. am fiecare dintre oamenii pe care ii intalnesc ca niste siluete diferite, dar totusi siluete in continuare. venezuela mi-e acelasi lucru cu brazilia, kenya e un fel de africa centrala. ma simt cetatean al aceleiasi chestii in care si omul pe care il intalnesc in asia are aceleasi drepturi. poate sunt un produs si poate trebuie sa gandesc ca dincolo de oras, locuiesc intr-un mare sat global: cu mahalale si dialecte, nu limbi diferite. dialecte pe care nu le inteleg si obiceiuri ale “casei” care imi sunt la fel de straine ca si descaltatul la intrare din unele apartamente din bucuresti.

daca tot exista diferente… mai mici sau mai mari imi sunt tot una. dar de asta nu sunt sigur, asa mi s-a parut atunci ca stau lucrurile, gandidu-ma ca sa o ajut pe fata.