nu te-am mai visat de nu stiu cand. si de-atunci n-am avut decat franturi de idei. nu stiu daca o sa-mi schimbe din nou viata, nu stiu daca sunt mai bun atunci cand ma dai peste cap. e doar un fel de-a face lucrurile mai bine atunci cand imi lipsesti.
d-asta si visez. si s-ar putea ca in subconstient sa suplinesc alea 8-9-10 ore de somn (de criza) cu tot ceea ce-mi lipseste. cand pleci… esti tu.
dar nu sunt sigur. daca ar fi asta, paharul vietii mele ar fi perfect: jumatate ar fi plin ziua, iar noaptea s-ar scurge inexplicabil dinspre gravitatie inspre ceea ce-mi lipseste. noaptea as fi angajat, daca mi-as fi cautat toata ziua de lucru. tot noaptea am face sex, daca nu cumva facem deja ‘in real life’. la fel, noaptea as cadea din avion pentru ca oricum n-am zburat niciodata pana acum, dar m-as trezi imediat ce se umple jumatatea cu senzatii. noaptea as fi analfabet daca am scris ceva inteligent pe blog. as desena daca dupa inca o zi in care m-am uitat cu jind pe arta si design.
jumatatea plina de aseara m-a lasat sa stau pe niste dealuri pline de verdeata. asezati impreuna pe iarba ne uitam la mare; nu era soare pe cer, dar nici innorat a frig. iar din diferite musuroaie iesea sa ne salute cate o pisica, la care eu ma bucuram. toate lucrurile astea probabil ca-mi lipsesc, semn ca de saptamana viitoare o sa ma sune lumea sa-mi propuna cate-un job. conditiile meteo probabil ca raman aceleasi (in vis nu era nici senin, nici ploaie – care e opusul unei zile d-astea?). de vazut o sa ne vedem, probabil, iar pe jos n-are cum sa mai fie verde. poate o sa scartaim pe frunze.