nu-i frumoasa o zi care se termina cu trucuri de magie si povesti argumentate de “crede-ma, am facut vanataie in palma [incercand]“? ba e. daca ma gandesc bine, e aceeasi zi in care am zis in repetate randuri ca sunt obosit. prea obosit, cu accent alintat pe ‘prea’. mi-am petrecut joia sub amenintarea unui fost angajat lipsit de bun simt. eram convins ca o sa scriu despre asta, desi nu prea imi doream sa ma plang de legislatie si nesimtire, pentru ca nu-i un blog de afaceri. sper sa scap si scap (cel putin inainte sa recitesc, in diagonala).
nu-i un blog de afaceri e blogul meu: copil prost care crede in povesti (de dragoste, de magie – nu trucuri)
am invatat o smecherie cu carti si o smecherie cu atingeri, ambele stupide, dar pretexte bune pentru liniste, respectiv tinut de mana.
astazi, ca si uneori, finalul a venit de la sine si a depasit oftatul median cel mai frecvent al intregii zile. rezumand, dupa trezit, igiena, lucru, scenarii, desen, confruntare pe ton pitigaiat (in gand urma sa fiu mai ragusit, un pic sictirit si poznas), jiwa cazut… s-a terminat mediocru, mai bine decat prost. singur.