poate cateodata ar fi mai bine sa fluier decat sa povestesc un vis pe blog. s-ar intelege poate mai usor, mai ales ca toata problema era una de atmosfera. e confuza la fel cum eram si eu, surprinsa in cuvinte la fel de prost precum m-a surprins si pe mine dimineata. mi-am adus aminte pe la cumparaturi ca nici macar n-am scris complet. inainte sau dupa episodul cu roxana si romeo (baiatul, adica; cu nume rescris conform reclamatiilor) am avut “discutia” cu adriana lima.
fluierat, faptul ca eram prieten din copilarie cu adriana lima, care crescuse pe undeva prin nordul moldovei, dar a fost adoptata si mutata in brazilia… ar fi avut probabil mai mult sens. n-a fost nimic erotic, desi nu inteleg cum poate un vis sa fie si neutru si despre ea in acelasi timp. era in niste pantalonasi scurti, din carpa bleu… din care cu totii am avut cate un scutec, bonetica cand eram mici. am avut acelasi gen de relatie pe care l-am irosit cu ana, toata scoala generala. nu se consumase nimic, a trebuit sa intelegem amandoi de ce nu a fost si mai ales de ce nici nu o sa fie vreodata de acum inainte.
si fluierand… as fi mai in element pentru ca scriu intr-o panta descendenta. cu mult mai multa ardoare as sufla in pipa lui nagy care s-a infundat. nu stiu ce servetel ne impiedica sa fim pensionari batrani, cu randul, pe principiul “da si mie”. in loc sa scriu, ar parea ca scriu atunci cand de fapt ma joc; ecranul de la laptop il tin inspre peretele cafenelei. asa par intelectual, inspirat mereu si foarte pasionat de ceea ce fac eu acolo, neverwinter nights sau blog si orice incape intre ele.