pe peste tot exista chestii in plus: obiecte sau persoane. nu stiu daca sa-mi para bine ca sunt cateodata una dintre chestiile astea reduntante. sa-mi para astfel pentru ca pana si impiedicatul de o bordura e o recunoastere a faptului ca bordura exista – si recent imi daduseam seama de un exemplu care confirma toata treaba asta. l-am uitat, bineinteles, impiedicandu-ma si eu la randul meu de persoane in plus.
poate sa-mi para si rau ca sunt in plus, sa ma simt putin util. dar nu stiu daca as rezista mult timp fara sa ma deshidratez, transpirand in lumina reflectoarelor.
dintre personale in plus, cea mai evidenta pentru mine sunt eu. asta pentru ca ma gandesc de fiecare data ca as fi putut face altfel. nu e vorba neaparat ca n-am incredere in mine, ci ma vad ca pe o maimuta care invata. facand din ce in ce mai bine, inseamna ca functionez pe aceleasi principii ca si restul. sunt in plus, pentru ca restul ala inseamna destul. iar mie nu mi-a iesit bine din prima mai nimic. poate suficient de bine, sau remarcabil, dar nu perfect.
cateodata are atat de putin sens ce scriu eu incat nu stiu de ce mai obosesc lumea cu litere. e criptic… n-am ce-i face, mi-ar face ziua si mai acra daca as spune voalat. cu scuzele de rigoare, o sa ma joc un pic. dupa aia poate desenez chestii anti-gay. si un logo.
te crezi invatat din nastere, mon ami?