am ascultat prea putin michael jackson, in toate sensurile. trecuse mult timp de cand nu mai scrisesem atunci cand am aflat ca nu mai exista mj. acum a trecut si mai mult si tot nu m-am revansat: zisesem ca fac un top, m-am lasat pagubas… as fi pus ‘man in the mirror’ pe primul loc si ‘thriller’ pe al doilea. as fi starnit mici controverse in privat, pentru ca pe blog nu se poarta prea mult discutiile. nu e fertil terenul, e mult asfalt si e personal, de inteles. as fi dat socoteala si lucrurile ar fi mers inainte ca de obicei, arzand o cladire, vazand un film ceh in aceeasi zi.
atunci am trecut peste, tacut.
nu imi iese moonwalk, desi eu sunt de alta parere (cateodata, in conversatie). ma inhiba realitatea asta si ma face sa nici nu incerc. imi doresc, totusi, la fel ca toata lumea cealalta, sa am o coregrafie completa pe una dintre melodii. daca o sa intocmesc o lista cu lucruri de invatat, o sa gasesc locul si pentru michael jackson pe ea, chiar daca e nevoie sa tai pe altul din plan. nu imi iese moonwalk, desi calc pe varf si imping in spate, alunecand pe talpa.
pe niste icoane foto asezate pe caldaram la ambasada americana… m-am scarbit inainte sa fac ce mi-am propus pe blog. n-am mai avut chef sa imi port reactia in public, mi s-a luat de toate atunci cand m-am dus la ora 6. la priveghi, la adunare, in fata ambasadei sua… se stransesera o gramada de vulturi cu ochi magici si amplificatoare de semnal. niste gaite avea microfon si tocuri, venisera sa danseze pe langa reactiile oamenilor atasati de michael.
jackson era a4, color, dupa un geam si intr-o rama, numai bun de fotografiat impreuna cu reflexia unui nimeni, eventual popescu.
later edit: exarhu despre eveniment. frumos.
E mai bine să nu rămână multă lume cu sentimentul că ai făcut ceva din disperare, suferinţă şi fragilitate. Era riscant să rămâi doar un supererou al ringului de dans, aşa că deşi nu dăm impresia, chiar ne bucurăm că ai devenit cel mai cunoscut simbol al pedofiliei şi că încă o dată ai reuşit să-i faci pe oameni să se simtă bine cu bancurile pe care tu şi numai tu le-ai ajutat să circule pe seama ta.
În felul ăsta nimeni nu are cum să bănuiască nicicum că nu eşti de pe lumea asta şi că tocmai din această cauză trebuie să fii cântărit cu greutăţile pe care le foloseşte orice vânzător la tarabă, chiar şi dacă aşează în taler un sac cu diamante.

erau niste unele chiar interesante. cel putin asa s-au vazut din masina. si cred ca au dat bine la tv
erau, erau. reporterite.