e genul de racoare pentru care m-am imbracat special. mi-era dor sa stau cu gluga pe cap si sa fac lumea sa-si fereasca poseta in tramvai. mai mult de hanorac decat de reactii, e drept. si cel mai dor imi e sa-mi fie atat de frig incat sa tin pe cineva in brate, sa ma simt bine ca sunt egoist, sa se simta bine ca sunt tandru.
e un pic frig, de cateva zile. dar abia acum l-am acceptat. nu dorm inca cu geamul inchis si tin in continuare usa de la balcon deschisa, ca sa nu planga pustiu daca vrea sa viziteze tava de nisip pentru fetite. am iesit pe terasa si chiar e frig, cica.