nu ca as vrea sa fac un mare caz din asta, dar vreau sa inteleg de ce m-am enervat.
am luat un 2 pe internet. extrapoland, m-ar putea deranja ca am luat un 4 (din 10, atat cat e maximum la scoala) acolo unde n-ar fi cazul. ar trebui sa ma invat minte, iar toata lumea impreuna cu mine, din greselile mele sa ia aminte, sa nu mai dau comentarii atunci cand nu arde in mine dorinta de a publica lucrul respectiv. dar am vrut sa sprijin un articol mai usor de inghitit (restul de acolo sunt lungi, folosesc sintaxa de sesiune, nu se citesc lejer intr-o zi de weekend si adesea nu le citesc; ce-am zis mai devreme sunt niste reguli de apreciere bunicele). am mai vrut ceva, desi suna patetic, sa ajut lumea sa guste frustrari care ma incearca si pe mine: desi am impresia ca blogul de urbana ia niste bani pe ceea ce face el acolo, fie ei si acoperind niste costuri logistice, comentariile cred ca sunt intotdeauna binevenite – arata niste public (hint!). si am sa explic, cautand justificarea frustrarii mele printre randurile care imi vin la minte.
cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? intre bun si prost exista deja optiunea de a sterge. pentru recunoasterea valididatii punctului de vedere exista metode clasice cu o amprenta mai impresionanta: numar de raspunsuri la comentariul respectiv, impresia lasata, includerea unui comentariu bun in post. or mai fi, dar pe astea le-am remarcat eu pana acum. cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? un inginer. dar de ce accepta un sociolog sa-l instaleze?
in manualul din care am dat noi examenul de meserie scrie undeva ca ‘nu exista pareri corecte sau gresite. exista doar parerea dumneavoastra, de care suntem interesati si pe care am dori sa o inregistram’. sigur, nu strangem noi toate mizeriile din lume, dar e totusi un principiu de la care stelutele drept nota sunt o abatere mare. problema mea e insa ca exista apucaturi de cadru didactic in administrarea unui blog.
nu m-am apucat inca sa scriu stiinta despre online. ce spun e la nivelul simtului comun, adesea ‘bunul simt’: in jurul unui blog, e util sa graviteze nestingherit niste lume, macar la inceput. ei vor observa schimbarile, ei vor duce dorul continutului. ei vor genera idei, ei vor aduna vechime, ei, ei, ei…
daca suntem pretiosi, putem scrie in jurnale de specialitate, publicate semestrial si cu restrictii eficiente de securitate. acolo intra numai ce merita. si nici macar acolo nu se va arunca cu note mici in parerile proaste, gresite. pur si simplu nu se vor aproba. comentariile la articolele respective vor ajunge apoi, daca iau 5 stelute, sa fie si ele articole la randul lor, recenzii sau mai stiu eu ce. dar online, nu. un mediu care e accesibil tuturor, ar tb sa fie comod, cel putin la nivel de cadru, cator mai multi. triajul se face mereu prin continut.
note, in cel mai bun caz, dar nici atunci, sa se dea la posturi. si eu mi-am facut un sistem, dar am renuntat la el, cu strictul scop de a sti ce sa recomand altora. asta a facut si digg. in rest – nimeni nu da note d-astea, cine sa voteze comentariile? de ce?
eu caut sa-mi intind muschii sociologici, avand din cand in gand angoasa ca mi-as lua altfel scutire medicala de la efort intelectual. aversiunea mea fata de carti e si inexplicabila si paradoxala, pentru ca online citesc de 10 ori mai multe cuvinte decat am facut-o inainte de cartoon network. si citeam atunci! si acum citesc, cu placere, lucruri scrise de internet in limba engleza, mai pe scurt, in pastile, cu exemple, cu imagini, uneori cu comentarii.
in romana nu regasesc relaxarea respectiva. e un efort mai mare, poate si cuvintele vin mai greu. iar limba noastra din online parca nu a reusit sa genereze nimic mai bun decat tz, sh si alte substitute pentru diacritice, in timp ce pisici din statele unite scriu in lolspeak, orwell intelege utilitatea unui limbaj birocratic newspeak, iar forumurile de gameri cripteaza tampenii in l33t.
imi pare bine ca am gasit un articol accesibil, pentru ca intinderea celorlalte mi-a recomandat de fiecare data prea mult angajament.
si desi sunt intrucatva de acord cu alec balasescu, trebuie sa remarc accentul redus pe notiunea de proprietate. sigur, ca estetica orasului ne ustura pe toti, mai ales cand ne se uita o bufnita urat la noi.
dar proprietatea asupra locurilor respective e o cauza primara, iar de aici pot decurge toate celelalte: despropietarirea, practicile de locuire in vecinatate, planul urbanistic, etc.
proprietea se rezolva – cu tunuri imobiliare. asa inlocuim problema non-spatiilor cu una noua. nu?Rating: 2.0/5 (1 vote cast)
dar am incercat. nu ma interesa prea tare subiectul.
nu pot sa citesc blogul ala de urbana, desi am bunavointa. il tin in reader si ma omoara posturile noi scrise cu bold – toate. cand in sfarsit mi-am facut curaj si am zis ‘pas’ am gresit: o virgula aiurea, o precizare desteapta si un cuvant gresit. asta a fost bilantul, drept pentru care am ramas restant. am primit 2 stelute (din 5 posibile), gratie unui plugin pe care l-a inventat probabil un inginer. care sa fie rostul, nu stiu. ce minte alege sa faca din comentarii raspunsuri mai bune sau mai proaste? si cine sa voteze? cati? de ce sa ma simt eu ca la scoala cand aici e internet? e prea mare efortul sa cer stergerea comentariului. si e vorba de eticheta, oricum
comentariul de deasupra mea are 5 stelute si e perfect
7 Comments
In primul rand: “Blogul de Urbana” NU “ia bani” pentru nimic si nici nu va lua.
Desi sunt de acord ca sistemul de acordare a “notelor” pentru comentarii poate nu este cea mai utila sau buna chestie care poate fi implementata pe un blog, nu pot sa remarc bizareria acestui comentariu asupra a ceva ce consideri inutil. Asta ca sa nu ia cititorii tai de-a gata doza implicita de patetism al acestui post.
Revin la comentariile pe care le faci despre Blogul de urbana. Nu imi face prea mare placere sa iti atrag atentia asupra viziunii inguste de care dai dovada atunci cand definesti sociologia (sau, ma rog, stiintele sociale in general) ca avand la baza principiul potrivit caruia “nu exista pareri corecte sau gresite. exista doar parerea dumneavoastra, de care suntem interesati si pe care am dori sa o inregistram”. Din pacate cei mai multi trecuti prin scoala romaneasca de sociologie (generalizez, stiu) nu trec de o intelegere mecanicista, rigida, birocratica, necritica, empiricista, metodologista chiar (si tot asa, in ordine aleatorie); sociologul, in acceptiunea asta, e un individ dotat cu capacitatea de a agrega banalitati si, in mare, nimic mai mult de atat–pana la urma asta spui, sociologii asculta si apoi regurgiteaza.
Din intelegerea asta foarte comoda a sociologiei reiese si critica principala pe care o adresezi blogului respectiv, una pe care eu nu o inteleg: In primul rand: “Blogul de Urbana” NU “ia bani” pentru nimic si nici nu va lua.
Desi sunt de acord ca sistemul de acordare a “notelor” pentru comentarii poate nu este cea mai utila sau buna chestie care poate fi implementata pe un blog, nu pot sa remarc bizareria acestui comentariu asupra a ceva ce consideri inutil. Asta ca sa nu ia cititorii tai de-a gata doza implicita de patetism al acestui post.
Revin la comentariile pe care le faci despre Blogul de urbana. Nu imi face prea mare placere sa iti atrag atentia asupra viziunii inguste de care dai dovada atunci cand definesti sociologia (sau, ma rog, stiintele sociale in general) ca avand la baza principiul potrivit caruia “nu exista pareri corecte sau gresite. exista doar parerea dumneavoastra, de care suntem interesati si pe care am dori sa o inregistram”. Din pacate cei mai multi trecuti prin scoala romaneasca de sociologie (generalizez, stiu) nu trec de o intelegere mecanicista, rigida, birocratica, necritica, empiricista, metodologista chiar (si tot asa, in ordine aleatorie); sociologul, in acceptiunea asta, e un individ dotat cu capacitatea de a agrega banalitati si, in mare, nimic mai mult de atat–pana la urma asta spui, sociologii asculta si apoi regurgiteaza. Nu am sa comentez mai mult pe marginea chestiei asteia dar de aici se vede principiul tau interpretativ: comoditatea, lectura ca hartie igienica.
Din intelegerea asta foarte comoda a sociologiei reiese si critica principala pe care o adresezi blogului respectiv, una pe care eu nu o inteleg: textele sunt in prea solicitante (intelectual!); mai mult, daca autorii vor sa aiba un public, ar fi bine sa scrie mai simplu si sa nu mai dea note proaste celor care mai scriu cate un comentariu. Faptul ca pui problema in termeni de alb sau negru, i.e. scriitura simpluta de blog, chiar cu iz comercial ca sa poata sa citeasca si sa inteleaga oricine versus “studii” si articole “de specialitate”, este iarasi ceva suspect. Blogul nu a fost gandit ca spatiu de epatare academica sau de etalare a “pretiozitatii”; textele sunt mult mai apropiate de “lecturi de weekend” (ce cauti tu) decat de lucrari de factura academica. Este firesc ca atunci cand cei care scriu activeaza in mediul academic, blogul fiind gandit in parte ca platforma de comunicare intre autori, continutul sa reflecte lucrul asta. Complexitatea lumii sociale necesita explicatii la fel de complicate; n-am spus eu asta, ci un foarte cunoscut sociolog care nu s-ar incadra niciodata in definitia ta. Asta nu inseamna ca posturile de pe blogul de urbana se pretind a fi mari opere de sociologie. Dimpotriva. Dar de aici si pana la a spune ca preferi posturi de doua paragrafe pe care sa le citesti in diagonala e drum lung. Pana la urma pe blogul respectiv vei gasi texte destul de variate si pentru tine, ca sociolog, n-ar trebui sa constituie un efort prea mare de intelegere; asta bineinteles, daca nu adopti atitudinea cititorului comod care arunca un comentariu la fel de comod iar apoi se intreaba de ce nu este apreciat (sa ne intelegem, daca primeai 5 stele postul asta nu mai exista).
Daca ai fi spus ca cel care ti-a acordat calificativul respectiv ar fi trebuit sa-l si motiveze, ar fi fost altceva. Intr-adevar, sistemul de calificative nu prea are sens altfel si se inscrie mai degraba intr-o orientare cu spirit comercial (in sensul cel mai clar al cuvantului), orientare pe care blogul nu o are, desi tu ai vrea sa o aiba. Blogul inca nu merge asa cum ar trebui sa mearga (sau, ma rog, cum as vrea eu sa mearga), asta in mare parte pentru ca e la inceput. Dar in nici un caz nu as fi de acord sa mearga intr-o directie tabloida. Deci: nu, nu vei primi feed-back pozitiv la un comentariu superficial, la fel cum orice text care se pretinde a ridica si, mai mult, a analiza o problema complexa in doua paragrafe va fi de cele mai multe ori superficial. Daca vrei sa citesti pe blogul de urbana texte dupa care sa spui “Da ba, ce chestie…”, dupa aceea sa arunci un comentariu la gramada si sa treci mai departe la cele n-spe bloguri sau siteuri pe care iti arunci cate un ochi atunci e normal sa fii dezamagit. Problema in schimb nu tine de blogul respectiv, proiect fata de care nu arati un minimum necesar de interes sau intelegere, ci mai degraba de atitutdinea cu care se pare ca abordezi tu lucrurile astea, si anume, dupa cum am mai spus, comoditatea exagerata punctata aici si de un oarecare egocentrism.
Se poate spune intr-adevar ca sunt multe probleme cu blogul de urbana. Cititorii, bineinteles, conteaza: ar fi perfect daca ar spune ce au de spus de fiecare data cand simt ca au ceva de spus. Bineinteles, asta se face cel mai bine prin comentarii care, intr-adevar, ar fi mai bine sa nu fie notate. In acelasi timp, totusi, comentariile ar trebui sa tina cont cat de cat si de dorinta si proiectul autorilor blogului respectiv si nu doar sa puncteze la capitolul audienta. Din pacate tu nu faci asta ci, in schimb, preferi sa-ti eliberezi micile frustrari legate de proiectul respectiv pe blogul personal. Mi se pare cel putin necinstit.
SG.
poate rostul acelor notari este unul care sa te faca mai constient (self-aware) de ceea ce publici? sa incerci sa vezi ce anume lipseste din el conform asteptarilor create de restul postarilor.
de ce internetul trebuie sa fie neaparat un loc un care “sintaxa de sesiune” trebuie suspendata? eu cred ca pot sa fie bloguri de toate felurile – si fiecare tip de blog creaza o selectie a celor ce il citesc sau nu. daca acest blog si genul de interactiune pe care il creaza nu e cea pe care o doresti, esti liber sa nu iti mai pierzi timpul cu el. dupa cum, asa cum arata chiar postul tau, esti liber sa vorbesti despre el, si sa pui intrebari, la care altii sa raspunda incercind sa fie reflexivi.
@ana maria
>eu asta zic… constiinta de sine pe care trebuie sa o dezvolte omul in comentarii se face aproband sau refuzand aportul lui la discutie. niste reguli de bun simt ne impiedica si sa ne uitam in alta parte atunci cand vorbeste cineva cu noi offline.
nu vreau sa caut exemple si contra-exemple.
mi-e clar ca pe mine m-a deranjat felul in care m-am trezit cu nota de la administratorul blogului. asta incercam sa inteleg, nu neaparat sistemul de evaluare.
si nu cred ca sintaxa de sesiune trebuie suspendata de pe internet. doar ca am pretentii de la blogul de urbana sa aiba niste modele de succes care stabilesc un standard. sa nu para niste inadaptati inscrisi intr-un proiect de publicare libera ci intr-adevar bloggeri. asa cum si de autori se asteapta lumea sa foloseasca un limbaj academic atunci cand scriu cu times new roman 12, la un rand si jumatate.
update: formuland totul ca pe un compliment (tocmai m-am gandit la el): ceea ce e scris pe blogul de urbana e atat de interesant incat accesul mai multor oameni ar trebui ingreunat mai putin
@sg
imi pare rau ca nu m-am facut inteles prea bine. nu vreau sa dezbatem ce este sociologul, ma foloseam de un argument care e mai degraba o descrie vulgara a respectului pentru parere decat o “viziune ingusta” asupra diplomei pe care si eu am castigat-o la aceeasi tombola. o descriere pusa intr-un context: comentariul online, asumarea lui si incurajarea participarii la dezbatere.
impresia mea despre bani era una gresita, inteleg, data de un banner de pe un afis.
nu vreau sa-si motiveze nimeni calificativul. pe mine m-a deranjat principiul de a da note, nu nota pe care am luat-o. d-asta imi si asum ca am dat un comentariu stangaci, pentru incurajare si nu unul plin de continut. n-am explicat suficient, dar uite ca o clarific acum. modul de a comenta e un lucru pe care imi propun sa insist, la care m-am uitat atent inainte de a incepe sa strang date, sa fac interviuri, observatii, teorii. despre comentarii as vrea sa scriu (odata; curand) o lucrare.
de tematica sunt interesat, lucru pe care l-am si afirmat. si nu am vrut sa jignesc blogul, nici nu am facut-o. dar am spus intr-adevar ca ma deranjeaza un stil de a publica, pe care l-am publicat la randul meu si care te-a deranjat la randul lui. frustrari pe blogul personal? perfect!
multumesc pentru vizita, si pentru dezbaterea pe care nu as vrea nici macar sa o incepem. explicatiile sper sa fie suficient de clare si indestulatoare.
Raman la parerea ca un calificativ fara motivare isi pierde mult din eficacitate. La fel, daca ai o problema cu blogul de urbana ar fi cel mai bine sa le transmiti lucrul asta autorilor–direct, sau indirect. Asta daca urmaresti sa se discute si eventual rezolva problema. Poti sa scrii ce vrei pe blogul tau, evident; dar, in cazul asta mi s-ar parea necesar sa comunici nemultumirile tale mai departe celor pe care ii vizezi. Altfel, nu vad rostul.
Contexts.org nu serveste ca model pentru blogul de urbana. Desi este un site bun, este limitat la analize relativ superficiale si in general este foarte “cuminte” la capitolul critica sociala. Contexts.org, ca si chestiile afiliate (e.g. Sociological Images) tin mai degraba de capitolul entertainment sau de vreo rubrica de curiozitati, si nu de analiza sau critica sociala. Din nou premisa de la care pleci este ca blogul de urbana ar trebui sa se adapteze unei anumite cereri de pe piata. Nu o sa repet lucrurile de mai sus care ar servi ca raspuns. Sa zicem doar ca blogul de urbana s-ar situa, in campul blogurilor academice, exact in partea opusa celor asemanatoare Contexts.org si, bineinteles, ca premisa de la care pleaca autorii blogului este exact opusa primatului “cererii”, cerere pe care o problematizeaza implicit si o abordeaza critic.
O blogosfera mult mai sanatoasa ar fi cea in care bloggerii nu scriu pentru audienta (si corolarele: pentru publicitate, bani etc.), ci una in care mediul respectiv e folosit chiar pentru a comunica ceea ce vor ei (de la cititori). Se pot spune multe aici dar sper ca m-am facut inteles in mare.
SG
@sg
aveam nevoie de clarificarea “blog academic”, multumesc. sper in continuare la o lume mai deschisa, o stiinta totusi un pic mai relaxata, dar am inteles punctul tau de vedere.
sperand ca si tu mi-ai dat voie sa-mi explorez gandurile in scris (e un exercitiu public pe care obisnuiesc sa-l fac si in circumstante mai putin legate de articole online) iti multumesc pentru vizita si timp.
nu vreau sa intru in polemici cu autorii, d-asta nici nu m-am dus sa dau link catre articol. mi-am notat parerea acolo unde o fac de obicei.
un weekend frumos
oare nu zicem toti ca internetul inseamna (mai multa/prea multa? libertate? se apre ca da. doar ca atunci cand ea se manifesta nu prea ne convine. sau nu ne convine doar cand ne maguleste un pic orgoliul. eu zic ca daca libertatea asta nu ne jigneste, cel putin nu in mod voit, e bienvenita si nu vad de ce sa ii sarim in cap. e liber blogul de urbana sa arate cum vrea si sa noteze cum vrea comentariile. e liber si andrei sa spuna ca se simte oarecum oaspete nepoftit acolo pe blog. e bine si ca ambii (stiu ca blogul nu-i persoana, dar, deh! e mai simplu asa) sa afle ce-i nemultumeste pe fiecare. daca se doresc suficient, cel putin unul pe celalalt, asa au sansa sa se schimbe cat sa se faca placuti.