rezervatiile de jaguar

“o sa trebuiasca sa platiti”

“ce?”

“ciocolata. ca ati dat-o pe jos si nu mai e sigilata”

si asa am zis ca nu mai platim decat ciocolata, lasand cosul umplut pe sfert cu niste cumparaturi in miez de noapte sa sfideze personalul de la white jaguar in locul nostru. ca era tarzior, ca n-avea niciun sens sa ne luptam pentru o milka si… pentru ca nici nu fusese niciunul pe faza sa dea replica atunci cand s-a intamplat dialogul: eu vanam crochete intr-o parte intunecata a magazinului, paty nu stiu ce facea; ailalti doi cu treaba lor; si nimeni altcineva in magazinul non-stop.

am mers in alta parte, pana la urma. dar pana sa ajungem, din poarta ne opreste nenea – jaguarul alb insusi, paznicul de noapte/”eu sunt patronul, aaa seful de tura”.

“cosul asta e al dumneavoastra?”

“da, nu mai luam produsele”

“puteati sa la duceti la loc. data viitoare…”

“nu, le duceti dumneavoastra la loc, pentru ca nicaieri nu se face asta”. pentru ca gestul se pare ca n-ar fi avut niciun sens, asa ca trebuia scris cu wordard, bold, italic si all caps. pare obraznic raspunsul, dar contextul i se potrivea la fix. “luati un salariu pentru treaba asta, noi am platit doar ciocolata pe care cica suntem obligati”, desi n-aveam nici apa, nici suc, nici ceva de rontait.

“am vazut eu cum operati, ca si alti clienti le lasa asa”. a zis “operati”. si m-a gasit pe mine ca reprezentat al clientilor din seara aia si al tuturor de pretutindeni, nesimtiti care nu fac curat dupa ei, idioti care se razgandesc la casa si amarati care n-au bani nici macar de un ce-o-fi-fost-lucrul-care-nu-se-asteptau-sa-coste-atat. iar eu ca reprezentat am inceput sa tremur si sa nu-mi mai dau seama daca e cald afara sau doar mi se pare.

nu inteleg pentru ce cred oamenii astia ca sunt platiti. nu am texte cu “sa ma serveasca” cum remarca zoso pe la cate-o benzinarie. dar cred in dreptul meu de a nu face curat dupa mine, pe care mi-l apar si acasa si peste hotare. nu umblu cu o maturica dupa mine, nu am un tabel de preturi in caz ca vreunul din magazin este gresit (bine, nici ei), nu prea duc produsele la loc decat daca e din vina mea. nu ma duc dupa un alt produs care are codul de bare lizibil spre deosebire de ala care mi-a fost pus pe raft cu putin timp in urma. si mai sunt chestii… desi duc caruciorul la loc si pun cosul acolo de unde il iau urmatorii clienti, nu o fac obligatoriu ci numai atunci cand am chef sa fiu amabil. pentru constanta, ar trebui sa iau salariu, ma gandesc.

“ce s-a intamplat? ce s-a intamplat?” se tot baga in seama vanzatoarea initiala (numita “o platiti ca ati desigilat-o”)

si jaguarul a tot continuat cu remarcile, ca “n-ai idee pentru ce sunt eu platit” purtat dincolo de un dumneavoastra a carui fatada nu mai servea la nimic. il stiam ca batuse pe cineva mai demult prin magazin, alt tampit care urla dupa dintele cazut si pierdut printre produsele prea scumpe. “poate vrei sa nu mai vii alta data in magazin”

“pai asta era si ideea” dar am intrebat in continuare de patron, de responsabil, fara succes. acum ma gandesc ca sunt fraier daca nu ma duc inainte cu reclamatia. mi-am facut scenariul ca as fi picatura care umple paharul, o ultima abatere pe care o merita cu prisosinta sa o fac remarcata. am trecut a doua zi, astazi pe-acolo dar nu era nimeni. si eu nu imi pregatisem niciun discurs, poate e mai bine ca nu m-am intalnit cu arabul fondator.

mai e un non-stop la 2 blocuri distanta de white jaguar (iancului). o sa ma duc acolo, de-acum inainte. prezervativele sunt mai ieftine, la apa plata economisesc o mie de lei. produsele sunt mai proaste, dar painea si ciocolata e aceeasi.