cu laptop, in bucatarie, cu wagner mai tare decat tu cafe. probabil ca o sa incerc cateva minute sa evadez din petrecerea privata, in care un dj pentru nunti intretine un botez la cafenea, ceva legat de o firma, cumva legata de contabilitate. sa vad daca am chef, unde si companie. si chef…
pentru ca sunt destul de obosit, in mare parte de ganduri si de un fel de neputinta care mi-e oarecum straina. si in consecinta, o atribui statutului de om mare de care fug si singuratatii de care mi-e scarba. usor convins ca n-am nevoie decat de cineva caruia sa-i povestesc ce-mi umbla prin cap (cineva cu mai putine butoane decat laptopul si cu ochi mai verzi decat camera web, daca nu e prea mult), gasesc si in conditia de ‘fara pereche’ un tap la fel de ispasitor. ma razbun pe playlist, ca sa nu intru in vorba cu asha si in ritmul asta ajung sa ascult melodii care n-au saracele nicio vina pentru starea care mi-o dau.
as fi condus repede atunci cand am ajuns la wagner, o sa decapotez masina atunci cand ajung la omc.
how bizarre.
later edit: caraoche. oh, carol! [...] and i am a material girl.