sa-t zic putin de sanatate

voiam sa imi repar bicicleta, imi trebuia o janta spate, un cauciuc si o camera, asa ca am iesit ieri la plimbare in cautare de vreun magazin. cum nu prea mai stiam unde se gasesc piese de bicicleta in brasov am mers la nimereala prin oras. era tare bine, soare, dar racoare, cu aerul ala proaspat care ma face sa imi las pachetul de tigari acasa. evident, toate magazinele pe care le-am gasit erau inchise, dar nu mi-a parut rau. am mers mult pe jos, am zambit la lume, siropuri din astea. dar e ceva rar, asa ca m-am lasat dus de val. ultima oprire a fost la piata, ca mi se facuse pofta de pepene. nu prea ma omor eu dupa fructe, dar de pepene mi-e pofta tot anul, mai ales iarna, cand nu se gasesc. l-am luat, unul mediu, ca sa nu car prea mult, l-am prins in brate cu ambele maini si m-am indreptat spre casa. la iesire din piata, in fata mea, o mama tanara, blonda, aranjata, isi tragea copilul de vreo patru ani dupa ea. genul ala de baiat blond, rotofei si cu ochi albastri care plesnea de sanatate. s-a intors inspre mine, s-a uitat curios la pepene, eu i-am zambit, el a zambit. sa tot traiesti cu asa atitudine, ce mai. deja ma gandeam la mine, la copii, la viata aia buna, cu casa, cu masina, cu pescuit in weekend, cu tot ce trebuie.

totul s-a dus dracului cand mama si baiatul din fata mea au trecut pe langa un cersetor. de fapt, era un baiat de vreo sapte ani cu un pahar din plastic in mana. nu zicea nimic. atata doar ca ala mic era pe aceeasi parte, si cum trotuarul era ingust, a trecut foarte aproape de el. in momentul in care a ajuns in dreptul lui a inceput sa urle in gura mare. asta cu paharul s-a holbat la el si s-a panicat putin pentru ca toata lumea a intors capul in partea aia. in fine, il ia mama cea blonda si aranjata pe asta mic si incepe sa il mangaie pe cap zicandu-i “ce e mama, de ce plangi, s-a intamplat ceva ?” deja iarasi zambeam, era frumos sa vezi o mama asa de grijulie, de impaciuitoare. la care baiatul zice, tot urland, “nu-mi plaaaaace !!! e uraaaat !!!”, aratand cu degetul spre cel cu paharul. si mama, tot pe acelasi ton, rade, si ii zice, “braaavo mama, foarte bine, braaavo, nu iti place”. pai futu-va sanatatea si blonzenia voastra astazi si maine…deodata pepenele mi-era greu si nu mai voiam sa ma plimb. m-am urcat in autobuz si m-am dus acasa posac si plictisit. si stiu ca nu a fost mare lucru, dar suficient pentru mine sa imi strice fantasma provinciala.

la copii, la viata buna, cu casa, masina, pescuit in weekend si tot ce mai trebuie o sa ma mai gandesc si de-acum incolo, dar cu frica, frica de o palma din asta peste obraz.