silenzio prego

da… la roma iti explodeaza la un moment dat capul. eu asa am patit, m-am intors cu el rupt din balamale, spasit si prost, cu senzatia ca aspir degeaba. chiar facand calcule legate de speranta de viata, sunt descurajat de faptul ca michelangelo opreste rasuflari cu realizari de la 23 de ani in vreme ce eu nici macar nu promit. e niste modestie pe aici, multa, desi nu ma pricep sa o exprim. m-am intors cu capul dat peste cap – mai tot ceea ce m-a impresionat era pe tavane. fie ele inaltimi, fie ele picturi, fie ele continuari ale lucrurilor care oricum erau mult prea frumoase in jur.

lancezesc, parca, de o saptamana, facand lucruri, parca, inutile, care se pierd in zarile viitorului indepartat. sa zic nesigur (as pune reflexivitate si conditionale in toate exprimarile) ca ma anima, poate, posibilitatea ca activitatile de acum sa fie instrumentale. si ma ajute sa-mi las o amprenta. dar nu stiu… sunt doar o furnica care lasa purici pe ecrane. toti parca sunteti niste furnici, nu va suparati!

am tras de mine pana am obosit, ca si cum m-as fi tinut in fiecare zi de blog si ca sa vezi! n-am scris de fapt nimic.

am ramas in transeele unor lucruri care nu sunt suficient de bune. m-a aruncat acolo si campania. si asa cum zicea paty: abia astept sa se termine alegerile astea, ca sa nu mai urasc lume. atatia pot sa foloseasca asa un limbaj urat incat ma sperie. iar eu nu sunt pudic. am zis lucruri mult mai rele si o sa le zic in continuare.

problema e ca, simtindu-ma mic (dupa roma), enormitatile astea ma prind pe picior gresit. m-am intors de-acolo convins ca vaticanul e cel mai mare stat din lume, are prestanta. pastrand scara… ca m-am comparat cu o furnica este probabil o hiperbola. ca in roma e totul demn de vazut,  ca daca incerci sa faci o paralela simpla ti se pare ca ai tras paiul mai scurt nici nu mai zic. impresiile astea de turist, parerile despre oras si experientele culinare sunt mai bine povestite in alta parte. de catre lume mai avizata, de catre amici mai demni de incredere. la urma urmei noi nu suntem decat vecini de fereastra, iar google e un pic mai sus.

am cea mai draguta prietena din lume.

update: fotografii un pic mai incolo, din motive tehnice pe care nu le-am rezolvat nici pana acum

This entry was posted in botesteanu and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to silenzio prego

  1. Iulia says:

    Da, da chiar ai cea mai draguta prietena :) , dar si prietenele ei sunt dragute :P

  2. botesteanu says:

    in felul lor..

  3. Ana says:

    Bifat poza. Va sta bine impreuna (in poza).
    Mai e pana voi bifa si eu Roma, daca ma decid sa o bifez…doar ca fiind ceva mai mare in ani si deci mai gogonea in saramura, cand am sa ma simt aproape furnica, ma voi uita la Capitol pe sub gene si imi voi aminti cate replici de-a lungul timpului si latul spatiului mai sunt si voi spune ceva destept in legatura cu gloria lumii (sau poate ii voi cita pe altii)…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>