mai sunt multi in afara de mine care opresc un film in gand si isi aplica cate-o replica? ma stiu pe mine si ma vad trecand pe blog in timp ce face streaming si restul de episod din house. deja am pierdut o gramada de detalii imaginand paralele si desfasurari alternative, numai pe baza unor dileme sau linii din scenariu. cred ca am visat, e mai corect spus asa.
- unless you love her
- i don’t feel anything
- she’ll ingore most of the advice, but some of it will stick
sunt mai multe, dar pe-astea mi le-am amintit. adineauri.
din lipsa experientei personale, ma trezesc invatand din experienta personala a altora, transpusa pe ecran si furata pe calea internetului. inainte probabil ca erau carti, acum sunt personaje care au o dinamica mult mai complicata. am crezut foarte multa vreme ca sunt house si ma bucur de fiecare data cand mai e cate-un episod despre el. imi place sa ma descopar, iar unele situatii nu le-am trait inca. nu stiu de ce ma repet, dar a trebuit sa spun asta.
house sau foreman…
nu stiu… e lume care nu s-a uitat inca la house m.d.?
or else: e lume care nu s-a regăsit încă în house? sau în foreman? sau în wilson, for that matter?…
aoleo, wilson
eu nu am vazut nici macar un episod. nici nu stiu cum arata personajul…asa ca acum sunt pe post de observator extern la comentariile despre house…ma intreb cum si daca m-ar construi in vreun fel filmul asta…
@… incearca, cand ai vreme
nu e vorba ca te construieste…sa nu o luam pe campii
doar sintetizeaza in expresii, deobicei aplicate cu cinism unor situatii delicate, sentimente generice.
e un joc de contraste.
mie imi place Gregory. l-as lua acasa sa-i gatesc
ps: experientele lor sunt insa pe brief; brief-ul e realizat in urma unor cercetari asupra noastra; e doar un proiect realizat bine cu un casting reusit…nu e nimica de fapt real acolo…cu exceptia expresiilor.
alina, nu o luam pe campii…facem referire la niste grile de interpretare din sociologie…
raman pe aleea mea care se pietruieste in timp ce iti scriu…daca ajung pe campii, ajung cu aleea mea pietruita cu tot…
imi propun sa ma uit la house, nu cu prea mare entuziasm, si asta din inertie conservatoare…si poate am sa revin asupra afirmatiei mele, confirmandu-ti parerea…
cred ca o sa te prinda. e bun serialul
esti wilson
@charlie: nu-i bine ca sunt wilson. nu vreau sa fiu, deci nu mi se potriveste. dar multumesc de comentariu, oricum. bun venit!
nu eşti wilson, da’… nu chiar/încă, who knows… în fine, şi ce e atât de rău cu wilson, că de la prânz tot vreau să te întreb?
sau hai să facem un exerciţiu de imaginaţie – de la ce-a zis alina mai sus cu gregory… pe care din ei aţi lua acasă, pornind de la premisa că nu sunteţi şi nu puteţi fi niciunul dintre ei?
poate ne intalnim cumva la mijloc… e ok daca spun ca esti house indulcit cu muuult wilson? un fel de alpha bunny?
Wilson rulz!!
Pai, daca reusesti sa inveti (si) din experienta altora, esti un fericit si vei ajunge departe! Majoritatea nu pot face asta, simt nevoia sa verifice si adevaruri simple pe propria piele.
Either way, House MD nu cred ca e mai mult decat divertisment cu un praf de istetime, de fapt multe dintre situatiile de-acolo sunt nerealiste, dar merge.
@trix pe 13, fara nicio indoiala.
@ffd n-a zis nimeni ca e biblia. cum zicea filosoful in articol… “din lipsa experientei personale, ma trezesc invatand din experienta personala a altora, transpusa pe ecran [...]”
welcome