in fata geamului meu, cam la 20 de metri, e turla unei biserici. cand ies pe geam, seara, un liliac imi da tarcoale. tot timpul. si vine asa de aproape incat cateodata ii simt pe obraz bataia aripilor. ma intreb ce inseamna ? (cand eram mic prindeam multi lilieci care cadeau din biserica neagra, langa scoala. ne uitam la ei, ii puneam intr-o cutie de carton – deschisa - si ii lasam acolo. nu stiam ce sa facem cu ei, nimeni nu te invata sa ajuti un liliac).
stiu, nu inseamna nimic.ca atunci cand (si asta mi s-a intamplat de multe ori) gasesti o pasare, e bolnava, si tu o tii, ca sa se faca bine. si cand aparent s-a facut bine, a mancat din malai, a inceput sa bea apa, sa dea din aripi, iti spui ca a venit timpul sa ii dai drumul. o pui in varful unui copac (era un cires), intr-un simulacru de cuib facut din palaria de paie a bunicii, si astepti. astepti sa isi ia zborul. sau sa vina un uliu sa o ia cu el in zbor. eu numai varianta a doua am vazut-o. n-am reusit sa salvez nici o pasare, oricat de des am incercat.(cel mai rau era cu serpii. trebuiau omorati, fiindca erau satana. si semnul ca dracul era in sarpe era ca se zvarcolea pana la apusul soarelui, chiar daca il omorai. zicea lumea. parca tot sarpele ne-a aratat in povestea aia cat de tampiti suntem, nu ? asa am ajuns si eu sa prin serpi. dar le dadeam drumul dupa aia, de-al dracu’.)
tot seara, de pe geam, ii vad pe oamenii cu plase care vin pe strada, iau coltul pe langa biserica pe alee si merg in spatele blocului, la container. sunt sezonieri, adica, ajungi sa ii recunosti pe aceeasi oameni doar timp de un an. in anul urmator sunt altii, sau nu ii mai recunosti pe cei vechi. oare atata rezisti pe strada ? un an ? si pe ei ii stiu de mult timp. acolo, in spatele blocului, jucam fotbal cand eram mici. langa gunoi. si ei tot veneau. noi ne uitam scurt cum veneau, lasau plasa jos, infigeau batul in mormanul de resturi si cautau. si ne continuam jocul. pe astia cum sa ii ajuti ? nici nu mai intrebi…intrebi de ursi, marea problema, ca ei nu mor dupa un an de scormonit in gunoaie.
oare si noi eram la fel cand la biserica veneau cu ajutoare ? (pe tot parcursul anilor 90 au venit aici saptamanal tiruri cu ajutoare de prin toata europa). ne urcam pe gard si ne holbam la bicilete, la jucarii, la haine. si ei ne alungau cu matura de pe gard. intr-un fel, ii uram. copii care veneau acolo totdeauna erau mai bine imbracati, mai…altfel, mai neortodocsi. pe noi, din blocul de langa, ne alungau de pe banca de langa biserica, fiindca eram “golani”. si ne-au si batut, fiindca in timp ce jucam hotii si vardistii ne-am ascuns in gardul lor viu. si am rupt o craca dintr-un nenorocit de boschete. ca noi n-avea smecherie din aia de covor cu buline pe care sa te joci cum se jucau ei (nu mai tin minte cum ii spune). de aia le si spargeam geamul de la biserica cu mingea de fotbal, macar o data pe an.si ei ne taiau mingea. si tot asa.
nu, nu eram la fel. nu inteleg.
si cand tipul care sta pe scaunul de langa tine in autobuz face pe el, si vine alt tip, scoate un servetel si sterge, dupa care se aseaza zambind ? dar cand o fata vomita, tot in autobuz, langa tine ? bine, nu te dai la o parte ingrozit, ca restul lumii. dar nici nu o intrebi daca e bine si nici nu ii oferi un servetel, sa isi stearga voma macar de pe mana. ramai blocat, te uiti la ea cum iese rusinata si dupa ce se inchid usile iti amintesti de servetele.
si prima data cand am ajuns in bucuresti am nimerit in mijlocul unei batai cu bolovani. doi copii il ciuruiau pe un batran beat, undeva pe langa gara. iar eu m-am nimerit fix intre ei. le-am zis copiilor sa se opreasca pana trec, s-au oprit, am trecut, dupa care au aruncat mai departe.
nu are sens, sigur ca nu are. de ce suntem asa de rai ?