somnul naste monstri

somnul, el naste monstri. odihniti, alerti, pe faza, care gafeaza sau ranesc, mai fac cate-o gluma buna dar asta doar exceptional.

de partea cealalta, adormit asa, mai greu sunt nepotrivit, desi nu mi-e imposibil. mai degraba insesizabil. desi ma enerveaza asta, vad tot mai des situatii in care e mai util sa nu gresesti decat sa faci cate ceva bine. ‘reliable’ ii zice, spre deosebire de ‘performance’. pana si eu aleg profilul asta din ce in ce mai des, semn ca imbatranim crestem cu totii si mai ales eu.

fara somn (ca mi-am dat peste cap programul cu ocazia sarbatorilor de iarna) mai greu ma bag in cate-o cearta. reprosurile ma chinuie prea departe de zona de confort (mai ca mi-ar trebui pasaport, supararile sa fie internationale; iar pentru asta inca nu am candidat si nici n-am castigat alegeri democratice) si nu merita bataia de cap. discutiile trebuie sa fie absolut utile. tot ce se poate spune in mai putine cuvinte va fi spus cu maxim 2-3 in plus, din greseala si din lenea de a le cauta pe cele potrivite.

o letargie din asta e si productiva pentru ca descurajeaza abaterile. nu mai stau pe ace. ma concentrez mai putin, dar exact cat trebuie pentru o singura sarcina. si probabil ca e ca un medicament, bun pe termen scurt. nu stiu ce vindeca, nu prefer sa fiu atat de sanatos, dar mi se pare un punct de vedere care merita doi centi bagati in aparat (referinta asta avea sens daca scriam ‘lookout point’ in loc de perspectiva).