bine, nu sunt. cel putin nu in mod real. nu se umplu stadioane cand anunt eu ca am concert. sau cand am meci. nu se umplu teatrele si cinematografele ca sa fiu vazut in ultimul rol. nici cartile nu mi se vad. ar fi si greu, de vreme ce nu le-am scris. nici macar un amarat de paparazzo fara de alt subiect nu ma urmareste sa ma pozeze in posturi mai mult sau mai putin jenante. si azi era sa cad odata. ieri de doua ori. daca eram vedeta, sigur as fi cazut sa imi vad talpile bocancilor pozate in libertatea. ba nu, in click, ca parca e si mai vandut.
dupa cum se vede, am mintit. nu sunt vedeta. dar am ajuns sa ii inteleg pe toti cei ce sunt sau se cred vedete. am ajuns sa inteleg sa inteleg de ce sunt ei atat de siguri ca sunt centrul lumii. cei mai buni si mai frumosi. de ce toate fetele ar trebui sa le cada la picioare. sau de ce sunt ele atat de sigure ca sunt centrul lumii. cele mai bune si mai frumoase. de ce toti baietii ar trebui sa le cada la picioare.
asa m-am simtit si eu dupa comentariile cristinei careia ii este dor de blogul meu. si dupa reclama facuta de proprietara lumii acesteia. m-am simtit si eu om admirat si cu fani. chiar daca sunt doua fane nu milioane, calitatea conteaza. nu zic ca nu si cantitatea, deci daca cineva vrea sa deschida un fan-club eu as fi fericit. si daca eu m-am simtit asa frumos, destept si atot puternic dupa doar doua-trei laude, ma intreb cum ar putea sa se simta altfel cineva laudat intruna si de multa lume. asa cum este, eu stiu, simona sensual. apropo, cine este si ce face simona sensual? adica, cu ce se ocupa? raspunsul corect e ca nici nu conteaza cata vreme toata lumea stie de ea si paparazzi. parca pe mine m-ar interesa daca mi-ar creste numarul fanilor si mai multa lume m-ar lauda. sunt sigur ca nu.
deci nu e vina vedetilor si vedetelor ca nu sunt oameni perfecti. nu e vina nimanui. pana la urma. e perfect normal sa crezi laudele. sa te crezi mai bun decat esti daca asa te vede lumea. singura problema e apare atunci cand laudele inceteaza. asa e la mine. ramai prostit si iti dai seama ca izvorul a secat. ca nu ai facut mare lucru sa satisfaci asteptarile fanilor. ca nu e totul asa de roz si de pufos. ca pentru asta ar trebui sa muncesti si tu un pic. ar trebui. ar fi trebuit. si… si, ca totul sa aiba final fericit, atunci te decizi ca de azi totul se schimba. tu te schimbi si o sa devi nu doar imaginea din ochii fanilor de demult, ci mai mult decat atat. plus o binevenita doza de modestie, luata odata cu dusul rece de mai sus.
nu toate povestile mele au insa final fericit.
3 Comments
Eu zic sa nu te schimbi pentru ca mie-mi place cum scrii.
Am descoperit de 2 zile blogul si l-am adaugat in Google Reader – si acesta descoperit de curand.
Apropos de google Reader- asa am descoperit blogul tau vazand ca exizsta si alcineva cu nume romanesc caruia ii plac pozele-povesti de pe thesartorialsit.
Multa inspiratie in continuare ca “fanele” vin de pe unde nici nu gandesti
multumesc pentru compliment, mi-l asum.
sper sa pot scrie ceea ce ti-ar placea si tie sa citesti.
ca o precizare, jos de tot am notat ca unele posturi nu-mi apartin. am cativa prieteni care ma caracterizeaza la randul lor gandind asa cum o fac si mie placandu-mi suficient incat sa le dau drepturi de autor.
eu ma semnez cu botesteanu
dar eu imi asum declansarea comentariului. deci multumim frumos amandoi. nu ne schimbam decat in bine