de niste vreme incoace stiu ca am nevoie de pasaport, ca urmeaza sa expire ala pe care l-am facut degeaba. pentru ca trebuie sa fiu mai responsabil, pentru ca trebuie sa fiu pregatit, pentru ca am prietena draguta care lucreaza la tarom si pentru ca am primit cadou de ziua mea m-am dus sa ma ocup de birocratie.

din pacate mie nu-mi merge netul bine de cateva zile, asa ca referintele o sa le fac doar din memorie. iar postul asta l-am scris a doua oara, din aceleasi motive.

actele necesare sunt:

• cartea de identitate
• o copie dupa cartea de identitate (nu doua asa cum scrie pe site)
• dovada unor plati facute la CEC (Bank)
• vechiul pasaport (de care n-am inteles bine ca as avea nevoie de pe site)

si m-am dus dimineata, inainte de birou sa ma ocup. m-am oprit in drum la un CEC, daca uit ceva sa nu fiu foarte departe de rezolvare. si am uitat ceva: cartea de identitate, in copiator. pentru ca tineam minte datele, am platit totusi, apoi m-am intors la birou si un pic pe-acasa – atunci cand e 9 dimineata, drumurile astea fac ziua mai frumoasa.

intelegand ca la sectia de politie de care apartin pierd vremea oricum, iar eu n-am timp de pierdut cu 20 de zile ale lor, m-am dus la directia pasapoarte cu tot ce stiam ca trebuie. si am asteptat la coada si la informatii, ca sa intreb si eu cum se procedeaza:

- pasaportul imi expira in timp ce sunt in turcia – de fapt o zi dupa ce ma intorc, dar nu vreau sa am probleme, asa ca mint
- atunci trebuie sa faceti altul
- pai nu cred ca e gata pana plec – in speranta ca se face totusi un pic mai repede, intre 2 si 20 de zile e un spatiu tampon mai mult decat incapator pentru bune intentii, ma gandesc eu. si nu as vrea sa platesc taxa de urgenta, zic
- atunci faceti biometric
- am platit deja pentru normal
- faceti si-si, atunci.
- …2 pasapoarte?? nu, nu-i nicio afacere

am dat actele acolo unde trebuia sa fac poza: era nevoie si de pasaportul vechi – i-a taiat coltul, l-a anulat, am raspuns la intrebari – mintisem data trecuta ca am 1.84; nu, am doar 1.81 si acum sunt gata sa o accept, am stat frumos la poza si inca o data – de la niste par in sus apareau umbre pe fata, iar asta nu e voie. nu am iesit bine , dar ‘e ok! lasati asa, un an nu e mare paguba’ (un an este valabil pasaportul ala simplu, care acum se numeste temporar)

- cum un an?
- pai un an, nu vreau pasaport nou/electronic/biometric/…
- aoleo, pai eu am vazut doua chitante si am bifat electronic. asa e, la ala va trebuie doar doua chitante, pentru celalalt va mai trebuia oricum chitanta de 100 ron
- pai nu vreau in regim de urgenta
- pai alea numai asa se elibereaza acum. si sunt gata in doua ore
- pai bine atunci. si cum o rezolvam?
- pai trebuie sa refacem. si sa va duceti dumneavoastra aici la CEC la amzei si sa achitati diferenta
- diferenta pana la ce?
- pai daca vreti temporar va costa 100 de ron in plus, daca vreti electronic, valabil pe 5 ani, va costa inca… pana la 230

electronic am vrut eu si m-am dus sa caut ofiterul de serviciu care avea si stampila necesara chitantei refuzate. ca sa puna stampila a trebuit sa cheme si colega aferenta, apoi am dat fuga pana la sucursala cea mai apropiata a CEC. unde nu aveam cum sa achit diferenta, pentru ca directia pasapoarte nu are un astfel de contract cu ei. nu stiu ce inseamna asta nici acum, cu atat mai mult atunci cand mi-era si foame si ticaia si ceasul extrem de galagios. mi-a oferit alternativa sa iau banii in ziua urmatoare, adica luni, de la imprimeria nationala, care trag eu concluzia ca e un fel de bancomat. si mai puteam sa ma duc la sucursala la care am facut depunerea, care urma totusi sa se inchida.

am reusit totusi sa nu se inchida, mi-a dat banii inapoi, am cumparat alta chitanta si m-am intors sa o dau in schimbul pasaportului. am refacut poza, desi era mai ok aia dinainte… dar s-a sters! am fost amprentat, mi-am dat semnatura si o sa vad ce primesc in schimb in vreo doua saptamani.

e o poveste lunga, pe care atunci cand ma apuc sa o spun am impresia ca o sa o termin imediat. o sa aiba nevoie de rabdare, inevitabil ma voi lungi.

mi s-a stricat telefonul. nu stiu ce a fost in capul meu cand m-am bucurat de un sony ericsson atat de scump, acum vreo 2 ani. sa fi fost 12 milioane, avea si are in continuare o camera foarte buna, iar orice review pe care i l-as face ar fi favorabil. cu exceptia faptului ca nu-l mai pot folosi, e un telefon bun, cu functii frumoase si care mi-a permis un stil de viata corespunzator. asta cred ca a ajuns oricum telefonul mobil – un gadget de lifestyle, sarcina de care doar iphone cred ca se poate achita corespunzator.

ceea ce m-a manat catre orange. orange are o oferta, inca e valabila: un iphone 3g (fara radio, fara gps) cu 80 de euro, la pachet cu un abonament de 20 de euro. cu 10 lei (2 euro) mai scump decat ce dau eu la vodafone lunar, desi variabil (luna asta 70 de lei, acum vreo 3 luni sarisem de 120; cam asa). de vreo doua luni ma pregatesc sa iau ceva, n-am gasit nimic, asta e o oferta tare buna: 1200 de minute orange, 900 de mesaje orange, 200 de minute nationale + 100 mita pentru cei scarbiti de alte retele (vodafone) + inca ceva (net si niste sms in alte retele)

doar ca eu vorbesc mai mult cu un numar si putin (mai putin decat mediu) cu vreo 4 altele. sa zicem ca asta e problema mea si nu-i priveste pe operatorii de telefonie mobila.

ajung la modafone vodafone, convins de faptul ca m-as incurca tare mult daca trec la orange si ei imi fac o contra-oferta. procesul inteleg ca se cheama portare, operatorii il cunosc si se tem de el, ii face sa inghita in sec, iar pe indrumatorii de vacanta (niste personal suplimentar care sa directioneze traficul din sediu) ii grabeste sa se eschiveze. ‘luati un bon si veti discuta cu unul dintre colegii mei’ mi se spune, iar eu ‘stiu, v-am spus ca nu ma puteti ajuta’. si astept, sa fiu preluat si interogat, repetandu-mi discursul in gand mai ca ajung sa-mi aleg si un telefon dintre cele expuse. dar nu…

le spun:

- imi trebuie un telefon nou, iar oferta vodafone nu mi se adreseaza. sub 100 de euro nu aveti decat telefoane pentru liceu, pentru scolarite…
- dar ce v-ar interesa?
- pai, acum ca am vazut si oferta orange, m-ar interesa un iphone
- n-avem
- stiu ca nu aveti. aveti altele, care sunt incredibil de scumpe atunci cand eu as putea sa-mi iau un iphone cu 80 de euro
raspunsul la asa ceva este o bineinteleasa atitudine de ‘ce poti sa-i faci?’. shit happens! iar eu m-am enervat. i-am spus ca probabil o sa trec la concurenta, dar venisem ca sa ne scutim de jocul negocierii.

operatorul meu avea impresia ca eu caut sa-i jecmanesc compania, familia, cum ar veni. sa caut o oferta care nu e in oferta. m-a trimis la cacat cu ‘nu trebuia sa vii sa ne anunti daca vrei sa te portezi’ desi eu ma asteptam sa ma gadile cu ‘suntem parteneri de 6 ani’. d-asta nu e bine sa te grabesti. in plus, sociolog fiind, cu diploma, m-a deranjat extrem de tare apropierea asta vamaioata, de client pe care ni-l punem egal atunci cand are draci, il gadilam atunci cand n-are de fapt nicio grija si ar fi altminteri indiferent si cu care suntem nepasatori in toate celelalte situatii. e pr prost, daca tin eu bine minte ce s-a predat in scolile oamenilor care le fac training operatorilor de la vodafone.

si o rog sa nu mi se adreseze familiar, din manual, pentru ca la urma urmei sunt un client nemultumit care isi doreste rezolvarea unei probleme, nu mai multa caldura. chiar asa. la care imi raspunde tot cu ‘tu’, recapituland. am intrerupt-o, intreband-o daca mi-a auzit intrebarea, iar de acolo lucrurile au mers snur. mai ca nu m-a dat afara, mi-a zis ca nu se poate si mi-a cerut numarul. habar nu am pentru ce, i-am spus ca o sa o anunte orange, asa cum ma informase ea ca ar fi facut oricum, in caz de portare.

si am plecat si m-am intors dupa 20 minute sa iau ultima factura, care-mi trebuie la portare.

odata ajuns, am vazut pe toti peretii reclama la cartela vodafone. eu, care platesc 4 cartele si ceva pentru mai putin de 700 de minute in retea, eu si 700 de mesaje gratis. m-am simtit si pacalit, in plus fata de sfidat si coleg de celula cu niste sateni, saracii prea tematori si neinformati ca sa se revolte.

ajuns acasa, fara sa mai trec pe la orange, deocamdata, mi-am facut inca o data cautarile pe net. si cel mai bine:

• vodafone merita sa imi cheltui si ultimul punct pe produse pe care sa le vand apoi pe okazii.ro; de pe site am vazut ca punctele nu le mai pot folosi la plata facturii. si ca nu mai am niste puncte. si ca punctele din urma s-au anulat, pentru ca nu le-am folosit, desi le pastram ca sa-mi iau telefon in decembrie 2009
• o sa trec pe cartela, ca sa nu ma lege nimeni de nimic. tot vodafone, pentru ca acolo sunt cei cu care vorbesc
• o sa imi asum amortizarea in timp a telefonului
• o sa aleg un telefon cu ce-mi trebuie: camera de 2 (pentru poze ok, dar care sa fie neimplinite de lumina proasta), mp3, radio si slot pentru card; o sa mai astept pana la gps (nu google earth)
• o sa iau deciziile matematic: lunar, un w302 ma costa 52.5 lei cu cartela cu tot, un w810i (cum am avut inainte de k850i) – 65, iar un iphone sare de milion cu abonamentul ala. si avem un castigator negru, mic si ieftin, cu casti si cu libertate cu tot

later edit: n-am mai gasit w302 pe net sub 4 milioane. si am sunat la vodafone sa anulez abonamentul. la *222 e interesant de aflat ca facut labirintul suficient de bine incat sa nu gasesti un operator, in caz ca optiunea asta mai exista. in schimb, am sunat cu taxa la *555 unde am vorbit in doua randuri cu cineva. oarecum degeaba, dar am primit o oferta de a ramane in retea: un abonament de 5.95 euro, cu 800 de minute si 800 de  mesaje cu numere din vodafone. pe 6 luni, acceptabil, avand in vedere ca fac o economie de vreo 30 de lei (sper) si amortizez toata patania in jumatate de an.

iar cand m-am dus sa cheltui punctele, pe un w302 gasit de operatorul de la *555 intr-un singur magazin din bucuresti si rezervat, am asteptat 3 ore si am plecat. era “o perioada aglomerata”, desi cred ca puteam angaja pe cineva temporar, ca tot e criza si isi cauta multa lume de lucru. oricum ar fi, pana la urma mi-am luat un nokia 5130 xpress music: avantajul meu este ca o sa imi iau si casti care vor functiona si cu altceva decat un telefon sony ericsson (au mufa normala, de 3.5)

imi pare rau, n-aveam cum sa trec pe orange, sa platesc 20 de euro + toate convorbirile in afara retelei. e o optiune sociala, lucru de care s-au prins si ei (desi cam greu, avand in vedere resursele la dispozitie si interesul mare) atunci cand au creat ofertele de grup, mecanismele de reincarcare si minutele suplimentare in afara retelei.

later edit: si am primit si net gratuit pe laptop, pentru 2 ani, atunci cand am luat telefonul fara prelungire.

• tommorow never dies – un james bond care, trebuind sa-l caut pe net, ma va duce si mai departe cu gandurile
• orange (o sa detaliez, probabil, intr-o poveste, mai tarziu)
• dreptul de viata si de moarte, pe care as putea sa mi-l asum cand e vorba de un animal. cinic. si numai empatia ce ma tine in loc, comparatiile ce-mi dau de furca, altfel…
• romania si strainatatea, inspre care a dus si orange, dar mai putin. mi-a sarit in minte si cu alta ocazie, din ce in ce mai des imi sare… pare ca feritul de necazuri costa doar o limba straina. si stiu ca nu-i adevarat, dar ma vad in locul unui om care albeste incercand sa rezolve probleme pentru care exista deja un protocol. dar dincolo. depinde de granita, depinde de problema, stiu: dar in africa nu m-ar trata niciun operator vodafone cu sictir, asa ca ‘sa zici mersi ca nu bantuie malaria’ exista pentru compensare
• 7 ani de la liceu
• sex si niste salam banatean
• o sa-mi irosesc toata inspiratia
• …sau partea relevanta

scriem exercitiul public sau se uita fiecare doar la el in foaie?

later edit: i-au facut injectie catelului. si l-au adormit