am luat un 2 pe internet. extrapoland, m-ar putea deranja ca am luat un 4 (din 10, atat cat e maximum la scoala) acolo unde n-ar fi cazul. ar trebui sa ma invat minte, iar toata lumea impreuna cu mine, din greselile mele sa ia aminte, sa nu mai dau comentarii atunci cand nu arde in mine dorinta de a publica lucrul respectiv. dar am vrut sa sprijin un articol mai usor de inghitit (restul de acolo sunt lungi, folosesc sintaxa de sesiune, nu se citesc lejer intr-o zi de weekend si adesea nu le citesc; ce-am zis mai devreme sunt niste reguli de apreciere bunicele). am mai vrut ceva, desi suna patetic, sa ajut lumea sa guste frustrari care ma incearca si pe mine: desi am impresia ca blogul de urbana ia niste bani pe ceea ce face el acolo, fie ei si acoperind niste costuri logistice, comentariile cred ca sunt intotdeauna binevenite – arata niste public (hint!). si am sa explic, cautand justificarea frustrarii mele printre randurile care imi vin la minte.

cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? intre bun si prost exista deja optiunea de a sterge. pentru recunoasterea valididatii punctului de vedere exista metode clasice cu o amprenta mai impresionanta: numar de raspunsuri la comentariul respectiv, impresia lasata, includerea unui comentariu bun in post. or mai fi, dar pe astea le-am remarcat eu pana acum. cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? un inginer. dar de ce accepta un sociolog sa-l instaleze?

in manualul din care am dat noi examenul de meserie scrie undeva ca ‘nu exista pareri corecte sau gresite. exista doar parerea dumneavoastra, de care suntem interesati si pe care am dori sa o inregistram’. sigur, nu strangem noi toate mizeriile din lume, dar e totusi un principiu de la care stelutele drept nota sunt o abatere mare. problema mea e insa ca exista apucaturi de cadru didactic in administrarea unui blog.

nu m-am apucat inca sa scriu stiinta despre online. ce spun e la nivelul simtului comun, adesea ‘bunul simt’: in jurul unui blog, e util sa graviteze nestingherit niste lume, macar la inceput. ei vor observa schimbarile, ei vor duce dorul continutului. ei vor genera idei, ei vor aduna vechime, ei, ei, ei…

daca suntem pretiosi, putem scrie in jurnale de specialitate, publicate semestrial si cu restrictii eficiente de securitate. acolo intra numai ce merita. si nici macar acolo nu se va arunca cu note mici in parerile proaste, gresite. pur si simplu nu se vor aproba. comentariile la articolele respective vor ajunge apoi, daca iau 5 stelute, sa fie si ele articole la randul lor, recenzii sau mai stiu eu ce. dar online, nu. un mediu care e accesibil tuturor, ar tb sa fie comod, cel putin la nivel de cadru, cator mai multi. triajul se face mereu prin continut.

note, in cel mai bun caz, dar nici atunci, sa se dea la posturi. si eu mi-am facut un sistem, dar am renuntat la el, cu strictul scop de a sti ce sa recomand altora. asta a facut si digg. in rest – nimeni nu da note d-astea, cine sa voteze comentariile? de ce?

eu caut sa-mi intind muschii sociologici, avand din cand in gand angoasa ca mi-as lua altfel scutire medicala de la efort intelectual. aversiunea mea fata de carti e si inexplicabila si paradoxala, pentru ca online citesc de 10 ori mai multe cuvinte decat am facut-o inainte de cartoon network. si citeam atunci! si acum citesc, cu placere, lucruri scrise de internet in limba engleza, mai pe scurt, in pastile, cu exemple, cu imagini, uneori cu comentarii.

in romana nu regasesc relaxarea respectiva. e un efort mai mare, poate si cuvintele vin mai greu. iar limba noastra din online parca nu a reusit sa genereze nimic mai bun decat tz, sh si alte substitute pentru diacritice, in timp ce pisici din statele unite scriu in lolspeak, orwell intelege utilitatea unui limbaj birocratic newspeak, iar forumurile de gameri cripteaza tampenii in l33t.

dar am incercat. nu ma interesa prea tare subiectul.

nu pot sa citesc blogul ala de urbana, desi am bunavointa. il tin in reader si ma omoara posturile noi scrise cu bold – toate. cand in sfarsit mi-am facut curaj si am zis ‘pas’ am gresit: o virgula aiurea, o precizare desteapta si un cuvant gresit. asta a fost bilantul, drept pentru care am ramas restant. am primit 2 stelute (din 5 posibile), gratie unui plugin pe care l-a inventat probabil un inginer. care sa fie rostul, nu stiu. ce minte alege sa faca din comentarii raspunsuri mai bune sau mai proaste? si cine sa voteze? cati? de ce sa ma simt eu ca la scoala cand aici e internet? e prea mare efortul sa cer stergerea comentariului. si e vorba de eticheta, oricum

comentariul de deasupra mea are 5 stelute si e perfect

intre altele, am uitat ce vroiam sa scriu dimineta. mi s-a parut destept, suficient de captivant incat sa nu-mi fie alungat de inca niste somn. l-am luat in brate, zambind si acum stiu ca am ceva de facut si nu-mi vine sa ma apuc de altceva. doar ca nu stiu ce…

probabil ca ni se mai intampla, drept pentru care eu nu fac decat sa scriu banal. dar din banalitati d-astea mai trece cate-un anotimp, uneori imi pare bine ca a lasat o impresie. mai incolo, o sa-mi aduc aminte ca am sesizat soarele la momentul lui, chiar daca n-am mai facut nimic in sensul asta intre timp. zacand acolo in subconstient probabil ca va fi facut pui pana la momentul adevarului (la fel cum sper sa fi facut filosofia online, in timp ce-am lasat-o eu in pace de la licenta si pana acum).