this blows candles

ne-am asezat acum sa petrecem pe scaunele de la calculator: o sarbatoare a deciziei de a scrie si a nu anunta pe nimeni. e o sarbatoare aproximativa*, a unui gest aproximativ**. multumesc pentru prezenta, inainte sa ne impiedicam din nou, in buna traditie, de firul logic lasat dezordonat prin posturi. imi urez o scriere placuta, va doresc o lectura lina. nu vreau sa fie niciuna dintre ele usoara.

*e aproximativa pentru ca nu mai stiu cat a trecut. si nu mai stiu cat a trecut din doua motive: ce-am suspinat am transformat in electronic cu o oarecare intarziere, nu la data fixa. doi: nu o sa caut in arhiva. (da, sarbatorim si obraznicia publica cu care-mi incalc promisiunile)

e un lucru frumos ca pot sa-i zic blogului meu, din cand in cand, o strada. da, sarbatorim si faptul ca am construit un templu pe strada asta. pe langa el posturile despre mine par chioscuri de ziare; si desi s-au imprastiat uneori ziarele astea pe toata aleea botesteanu, desi e mizerie, mai vin si fac curat la cate-o adresa; mi se pare ca eu tot adaug, dar singura la care ma intorc e aia cu templul; sarbatorim si asta?

nu sarbatorim ca am inceput eu la un moment dat sa trec suspiele din piept in notepad. d-asta aniversarea e aproximativa, e o data care se scrie doar ‘august 2007′ in capul meu si e suficient. e dintr-o vreme cand se intamplau lucruri, nu trecea doar timp. e o data mai de moda veche, dintr-un timp strain.

sa se implineasca in fiecare zi ceva! sa fie sarbatoare! ca sa fim nostalgici, daca tot imbatranim: atatea luni de la ultima ninsoare… 5 si ceva. 3 ani de la codul rosu de canicula? vreo 5 ani de cand mi-am schimbat cercelul din limba cu ala roz pe care scria ‘sexy’. 7 ani de cand am intarziat in prima zi de scoala. in octombrie o sa sarbatorim ca am intarziat in prima zi de facultate. si ca m-am asezat in ultima banca, unde era loc si o fata cu ochelari. un pic mai tarziu a venit si un baiat care parea gay. mi-a mai zambit amintirea asta si in trecut: andrei miroiu sapa poteci cu pasii printre banci; fixa podeaua cu privirea; ultima banca avea o fereastra in capat; eu cred ca paream golan; aveam un tricou alb pe care scria mare “who cares?”, sper ca l-am purtat, desi nu-mi aduc aminte. nu mai tin minte liceul din 1999 si nici clasa 1.

**gestul este aproximativ pentru ca mi-am dorit intotdeauna sa fiu descoperit. si am vrut sa vad cum creste blogul. eu odata cu el.