batranii stiu tot. pentru ca se intereseaza, pentru ca sunt suficient de iscoditori in treacat incat sa nu poti sa le zici nimic. nici ca ai vrea, atunci cand iti aduc aminte de batranii tai, ai mei, pentru care trag cu dintii de memorie sa nu cumva sa ajung la poze.
am evitat pozele o gramada de vreme. n-am poze nici cu mine, nici cu bunica. n-am suficiente nici cu una, nici cu cealalta, desi din cand in cand ma mai uit prin telefon la o fotografie din vara, pe care nu am sters-o. dar nu despre asta scriam aici.
incepusem sa zic despre o batrana, cu care m-am intors in lift din cea mai recenta excursie de 500 de mii. iar n-am luat nimic, si rontai la el in loc sa fac treaba. o fac pentru ca, plecand, mi-a urat pofta buna, dupa ce m-a intrebat la ce etaj urc, dupa ce m-a rugat sa ii tin usa. toate fara ca eu sa vad decat o tanti cu parul alb, care acum stiu ca locuieste la etajul 4.
n-am avut motiv sa zic “ah, da”. ea a avut. tare.
later edit: parafrazand pentru kev
- la ce etaj?
- la 8
- ah, da
- pe cat apas?
- pe 4
- …
- pofta buna
- hihi
stia tanti ca sta un baiat la 8. poate uitase ca sunt eu si s-a convins. si acum imi dau seama ca nu mi-a vorbit cu dumneavoastra, ceea ce ma bucura un pic