Totul sau nimic

Doua pustoaice abia trecute prin al 10-lea an de viata stau fata in fata, la cativa metri departe una de cealalta. Fileul le desparte. Una dintre ele, imbracata intr-un costum bleu, sta cu capul in pamant si invarte nervos racheta in mana. Cealalta priveste in dreapta spre parintii stand in picioare dupa gard. Prima fetita ia mingea in mana si serveste in mod repetat in fileu: dubla greseala.

- Ea e fata mea! Hai, ca pe tipa asta o faci praf! zbiara tatal isteric spre fetita in galben.
Se schimba terenurile,  fetitei din bleu ii tremura vizibil racheta in mana. Bate mingea de cateva ori de pamant, isi arcuieste umerii spre cer si serveste prima minge iarasi in fileu.
- Asta-i jocul, Mihaela!! rasuna din nou cuvintele tatalui de la garduri, alaturi de avalansa de aplauze din partea celor doi parinti si a antrenorului.

Al doilea serviciu trece peste fileu, Mihaela returneaza prea in forta iar mingea aterizeaza putin in afara terenului. Un punct pentru fetita in bleu.

- Aut! spune ea, incantata ca a luat punctul si astfel a egalat scorul.
- Nu-i adevarat!! Mihaela, fata asta fura la puncte de nu se vede! Du-te te rog in terenul ei si verifica mingea, a fost in teren cel putin 20 de cm!

Mihaela inainteaza spre mine, in timp ce eu incercuiesc locul in care a aterizat mingea.

- Tu chiar esti chioara?? ma intreaba fata.
- Nu!!
- Asta nu e urma de minge! Asta e urma facuta de tine cu piciorul! Tati, a facut urma cu piciorul! Furaaa!
- Nu-i nimic, raspunde tatal lipit de gard. Cheama arbitrul, Mihaela! Sa vina el sa vada ce face hoata asta aici!

Mihaela paraseste terenul, 5 minute mai tarziu vine cu domnul Balasu dupa ea:

- Si uitati, domn’ arbitru! Am vazut-o eu, in timp ce veneam sa vad unde a cazut mingea, a dat cu piciorul si a facut  urma asta! Si acum zice ca aici a cazut mingea! Dar nu e adevarat, am vazut eu unde a cazut mingea. Aici a cazut! exclama Mihaela si arata o urma la un metru departe de a mea.

Domnul Balasu plictisit ii da Mihaelei punctul si mie avertisment, asta insemnand ca la a doua astfel de abatere a mea voi fi data afara de pe teren si descalificata.

Mihaela m-a ambitionat, mi-am luat racheta in mana si am ars-o cat am putut eu de tare. O ora mai tarziu eram tot acolo: doua fetite fata in fata la fileu, ude leoarca de transpiratie. Cea in galben avea lacrimi in ochi, izbea rachetuta puternic de banca si repeta cu voce tare “Nu e cinstit, nu e cinstit”.

Deodata portita spre teren se deschide, tatal, o chestie masiva si rosie la fata intra pe teren. Cu pasi mari se indreapta spre banca Mihaelei.

- Ma, ce ti-am spus eu sa nu mai dai atata la dreapta cu pumnul moale?? Dar de unde sa stii tu asta ca si-asa nu asculti niciodata de mine sau de ce-ti zice antrenorul! Ma, tu nu esti buna de nimic atata timp cat vii pe teren si iti bati joc. Cum ai putut sa faci circul asta pe teren?? Cum ai putut, ma? Ziiiiii!

il vad pe tata cum se napusteste asupra adversarei mele. O apuca de ceafa, ridicand-o de jos dintr-o miscare. Fata isi priveste tatal in ochi pentru o clipa si izbucneste in plans. Ca raspuns primeste doua zdravene arse peste fata.

- Ma, nu mai plange aici, ma! Ca ma faci in ultimul hal de rusine! Nu te mai las sa joci tenis in viata ta, ma auzi? Ma auzi??

O loveste cu palmele cat poate el de tare far’ a da semne de oprire. Antrenorul si mama urmaresc scena din spatele gardului. Dupa niste vreme buna vine arbitrul si gaseste pe Mihaela plina de urme rosii pe fata si pe brate. Nimeni n-a scos niciun cuvant. Tatal a strans lucrurile fetei, a luat-o de ceafa si s-a tarat cu ea afara de pe teren.

Al doilea set nu s-a mai jucat niciodata iar eu am obtinut victoria prin abandonul adversarei.