personajul nostru de astazi este eugen. eugen este un baiat/barbat inalt si slab. sau gras si scund. nu are importanta. important este ca eugen a pierdut ceva. eugen zice ca a pierdut cel mai important lucru din viata lui. noi nu putem spune ca eugen are sau nu are dreptate, pentru ca nu suntem eugen. mai mult, eugen e un pic de om de stiinta si aplica o anumita grila de evaluare a lucrurilor si intamplarilor din viata sa. grila lui nu seamana deloc cu a noastra, asta poate si pentru ca noi nu suntem oameni de stiinta si nu aplicam niciun fel de grile. noi luam lucrurile asa cum ni se dau.
sa revenim totusi. dupa cum spuneam, eugen este suparat pentru ca a pierdut. cel mai important lucru din viata lui. crede el. ca orice om care a suferit recent o pierdere importanta, eugen este acum mult mai inclinat sa isi evalueze posesiunile, sa vada exact ce are si ce nu are. in aces proces de evaluare, eugen si-a dat seama ca are burta si nu are suficienta conditie fizica. pentru ca descrierea de inceput este suficient de vaga, ni-l putem inchipui pe eugen cu burta si fara conditie fizica. sau cel putin putem fi suficient de convinsi ca el s-ar putea vedea astfel. luat de neasteptate de constiinta acestei noi pierderi (conditia fizica pe care se pare ca odata a avut-o) si de darul cu totul de dorit (burta aparent prea mare si aducatoare de oboseala si noi cheltuieli cu haine mai largi) eugen a decis sa puna piciorul in prag.
pe scurt, in sufletul lui eugen este acum o dimineata de primavara. buna dimineata, eugen!
sa revenim totusi. dupa cum spuneam, eugen este suparat pentru ca a pierdut. cel mai important lucru din viata lui. crede el. ca orice om care a suferit recent o pierdere importanta, eugen este acum mult mai inclinat sa isi evalueze posesiunile, sa vada exact ce are si ce nu are. in aces proces de evaluare, eugen si-a dat seama ca are burta si nu are suficienta conditie fizica. pentru ca descrierea de inceput este suficient de vaga, ni-l putem inchipui pe eugen cu burta si fara conditie fizica. sau cel putin putem fi suficient de convinsi ca el s-ar putea vedea astfel. luat de neasteptate de constiinta acestei noi pierderi (conditia fizica pe care se pare ca odata a avut-o) si de darul cu totul de dorit (burta aparent prea mare si aducatoare de oboseala si noi cheltuieli cu haine mai largi) eugen a decis sa puna piciorul in prag.
in prag a pasit incaltat cu pantofi de alergare, asa ca de la prag la pista de atletism au mai fost doar cativa pasi mici pentru eugen, dar mari pentru sufletul sau. alergand, castigand conditie fizica si pierzand burta, eugen a mai gasit ceva. nu, nu a gasit ceea ce pierduse. a gasit insa tot ceva foarte important, doar ca nu pentru el. pentru ca stie cum este sa pierzi lucruri de valoare, eugen s-a gandit sa returneze ceea ce gasise. frumos din partea lui eugen. frumos si util pentru el. pentru ca odata cu returul, eugen a primit ceva ce nu ceruse, ceva poate mai important decat ceea ce pierduse. daca am fi poetici, am spune ca eugen a gasit speranta, certitudinea indubitabila – scuzati usorul pleonasm si numiti-l, poetic, tautologie – a faptului ca se poate, ca nimic nu este pierdut, ca viata poate sa fie iarasi frumoasa. si mai frumoasa. a venit primavara in inima lui eugen. norii cei negrii s-au destramat si, au dat la iveala un frumos soare rasarind peste zapezi. zapezi?! de ce zapazi? nu stim, dar probabil asa este mai poetic. noi nu suntem poeti si incercarile de a ne comporta ca atare se pot solda cu esecuri.