nevoie de tema, asa ca ma voi pastra in perimetrul evenimentului „major”. cutremurul. noi tocmai intram in ikea cand a avut loc. si atat. restul nu mai are legatura cu miscarea placilor tectonice. cat timp m-am plimbat in ikea m-am gandit la cu totul altceva, si, poate, printr-o extensie extrema, la cutremure ca potential de revitalizare urbana.
unitatea de locuit e ceva relativ nou, de sfarsit de secol 19. cam pe atunci au aparut primele initiative de a pune laolalta locul unde te speli, locul unde faci treburile murdare, locul unde gatesti/mananci, locul unde dormi si unde citesti/lucrezi, locul unde nu faci nimic (sau te uiti la tv, dar asta de data mai recenta). altfel spus, apartamentul.
toata seara de sambata am avut placerea de a admira astfel de unitati de locuit, mici minuni de design pe spatii nesimtit de mici. cu logu-urile de rigoare. am mult mai mult spatiu decat imi trebuie doar pe 19 mp, sau, asta e casa noastra de 40 de mp, suficient de mare pentru o petrecere de 55 de persoane (de ce tocmai 55???), suficient de mica ca sa tina toata familia noastra laolalta. ma rog, sau ceva asemanator, dar in fond asta era ideea copywrighterilor care au produs chestiile astea pentru piata romaneasca. si da, am stat si m-am minunat, din nou. de ce altii pun toaleta si baia in incaperi diferite, si noi nu? sa fie tot o mostenire franceza? proasta obisnuinta, asta cu mostenitul de la francezi, care, de fapt, au descoperit foarte tarziu cum sta treaba cu unitatile de locuit, desi printre ei s-au numarat cei mai importanti promotori ai ideii. si m-am distrat gandindu-ma cum cineva poate sa fie fericit in 19 mp, cum, de fapt, toti suntem. cum, de fapt, e o mare porcarie sa iti faci nevoile si sa te speli in aceeasi incapere, cum, la fel, e o mare porcarie sa ai bucataria in acelasi loc in care mananci, ba mai mult, sa fie cumva legata de living. doar pentru ca asa e mai hip. si da, am inceput sa ma gandesc la mode. si la paris. si la bucuresti. la hausmann, care intr-un acces de nebunie a ras jumatate din oras si a reconstruit tot pentru ca orasul duhnea intr-un hal fara de hal. l-a redesenat frumos, nu contest. e curat, organizat, cu canalizari, etc. dar nici el nu s-a gandit la unitatile de locuit. era cumva prea devreme. de fapt, majoritatea caselor vechi din paris (adica secol 19, nici ei nu sunt asa de vechi cum par..) au toaletele comune si acum, daca vorbim de garsoniere. dar ei mai aveau si bai publice. ale noastre unde o fi, mai ales ca am fost asa de aproape de turci? eu stiu numai de cea de la grivita, care de afara e…inatractiva. in fine, la noi au intrat unitatile de locuit prin interbelic. dar nu inglobau o viziune unitara de urbanism. viziunea asta a venit mai tarziu. am avut si noi un hausmann al nostru, doar ca putin mai imbecil, dar tot asa de intreprinzator, care trasa strazi, cartiere, radea de pe fata pamantului case cu aspect de sat din baragan. era distractiv sa stai in fata unei planse uriase cu macheta bucurestiului si sa zici asta nu, asta da, aici asta, aici e urat, aici doua sute de blocuri de locuit.
nu ma mai lungesc mult. ma mira doar cum valurile astea de blocuri gri si anoste, care nu spun nimic, care sunt doar material de depresii crunte, au totusi viata. ma mira ca proiectul nu a reusit. cartierele dormitor nu sunt doar cartiere dormitor. oamenii se bucura acolo. si se bucura si de ikea, care le da idei noi pentru o locuire mai buna in cutiuta lor. cum ar veni, am o cutie, e urata, dar e a mea. si in plus, am dat atatia bani pe ea incat sa fiu dator o viata. daca tot sunt in situatia in care sunt, de ce sa nu o si fac frumoasa. pasul urmator sunt calculele volumetrice, de altfel foarte complicate, spatii intregi reinvestite cu obiecte la fel de redundante ca cele de dinainte (cum ar fi bibelourile alea cretine, sau macrameurile, sau mileurile, sau bibliotecile pompoase indesate cu almanahurile din 80 pana in 89). pe cele de acum nu le insir, si poate nimeni nu le considera inutile, inca. dar mai e timp. si e si firesc asa. e sensul cel mai firesc al modei.
pe scurt, mi-a placut la ikea. cumva m-a facut sa accept si pedeapsa pe care eu o aplicam lacustelor cand eram mic. aceea de a le inchide intr-o cutie goala de chibrituri. saracele mureau pana sa ajung pe balta, dar oricum ar fi murit, pentru ca le astepta carligul. eu inca nu mor in cutiuta mea. ikea ma apara de carlig. inca.
6 Comments
pai hausman asta a facut bulevarde largi nu doar sa nu mai puta, dar si sa poate impusca mai cu spor eventualii revolutionari. iar bai publice mai erau ele. uite, de exemplu aici. http://www.trilulilu.ro/andreivoicu/c6efb7b69657f7
doar ca le-au cam terminat hausmanii nostrii de care spuneai tu
ce frumos subiect ti-ai ales si tu. mai ca mi-ar veni sa-ti raspund intr-un post, dar ti-as lua din reflector si nu vreau asta.
mi-aduce aminte ca vroiam sa fac si eu urbanism, arhitectura si design, pentru ca stiam de prea devreme ce inseamna fiecare dintre astea ca sa nu am succes. stat mereu pe capul lor, al arhitectilor, era ca o garantie. nu-i prea tarziu, stiu
bai publice avem si noi, pe una a crescut millenium business center. cred. ala mare de la armeneasca, numai din oglinzi, de care trebuie sa recunosc ca-s un pic mandru. in locul lui, cand eram mic, era o zona prin care n-aveam voie sa trec, niste spatiu verde si niste arcade, o fosta baie publica si un teren de fotbal improvizat de niste vecini cu care niciodata n-am avut tangente.
bai separate in functie de utilitate avem. si bideu, la fel. dar din ratiuni economice e mai usor sa faci o singura canalizare decat 3, probabil ca inspre acolo o sa facem si economia din viitor. deocamdata avem doua, bucatarie si baie, pe care cineva o sa isi dea seama ca le poate uni. sper sa nu.
din cand in cand ma oftic ca nu am progresat niciodata la simcity.
sarmna…si da, si eu m-as fi facut un d-ala care pune pe o plansa mare un desen frumos si dupa aia desenul se face obiect real. dar la momentul perspectiva mi-au clacat veleitatile de artist sau desenator, asa ca nu a fost sa fie. si cred ca e prea tarziu, ca sa fiu sincer.
dar, totusi, nu sunt doar ratiuni economice. de ce in ungaria si germania e “normal”, adica e norma, ca toaleta sa fie in alta incapere decat baia. la altii nu. poate ca nu e asa important.
si, eu inca ma mai joc simcity, sau city life, sau what ever. dar de obicei bag coduri de bani, ca sa nu fiu limitat economic, si sa pot construi o adevarata cetate dupa chipul si asemanarea mea. stiu, cam tiranic, dar se pare ca toti avem asta in sange cand ni se da un oras pe mana.
nu-i ma prea tarziu. depinde la cel nivel, dar eu tot vreau sa-mi construiesc singur o casa. de la plan, pana la caramida.
cum era aia cu lucrurile pe care trebuie sa le faci inainte sa mergi pe lumea ailalta? “sa pui un pom, sa sapi o fantana si sa ridici o casa”? mi se pare poetica intelepciunea populara – si zambesc in capul meu cand ramasitele ei fac click cu realitatea, fara ca realitatea sa stie…
stie si realitatea. e un vis oricum frumos, cu sala de forta si gradina pentru autosuficienta. si un beci interesant mereu