voodoo child

mi-am notat undeva sa incep o leapsa. si n-am uitat niciodata cum a inceput. eram bolnav, eram intr-o ureche, si mi-am adus aminte cum avea bunica grija de mine si unde stateam (uit multe lucruri, dar pe astea nu). stiu ca era intotdeauna intuneric, semn ca reusisem totusi sa adorm, dar ea nu – si a continuat sa faca asa pana cand nu m-am mai imbolnavit eu decat foarte rar, iar ea s-a imbolnavit de tot (adica nu mai e).

orice ma durea se putea trata dintr-o cescuta albastra. pentru ca sunt tampit, am aruncat-o atunci cand m-am mutat si am inceput sa fac ‘curat’. eu cand fac curat arunc. am aruncat si cescuta aia, careia ii lipsea o parte din maner; atat de folosita a fost, ceai numai din cescuta aia albastru inchis si translucent puteam sa beau. ceai de musetel, ceai de galbenele si sirop de zana… toate. (sirop de zana se numea o fiertura care aud pe ascuns ca are ceapa, indulcita maxim ca sa poata bea copilul; am auzit odata in soapta si detalii despre nuci incluse in amestec).

cu o lingurita stiu ca imi turna ulei cald in ureche. tot din cescuta aia albastra.

si vroiam sa incep o leapsa, despre un singur obiect. nu stiu cum sa-l descriu, dar ce-am scris mai sus sigur trimite la ceva similar. ce? mistic, din epoca copilariei de aur, care facea mereu bine si care acuma nu mai e: i s-a intamplat curat sau ceva mai rau.