cuvintele scrise deasupra tastaturii sunt intotdeauna mai frumoase. nu stiu cum a iesit, am incercat sa spun asta dimineata, in ziua in care nu m-am mai odihnit — aproape ieri. am impresia ca n-a fost prea bine, e si normal: am avut nevoie de niste timp in care sa nu apas pe taste, doar sa stau deasupra lor. imi inchipui ca daca cineva e sa faca o treaba din pura inspiratie asa trebuie sa inceapa sa scrie, desi poate e doar o banuiala proata (la fel e si scenariul cu care imi explic compozitiile muzicale).
in gand, lucrurile nu trebuie scrise pana la capat, e suficient sa inceapa frumos, ca stiu eu ce urmeaza. ma citesc critic dar sunt foarte indulgent cu umplutura. puse cap la cap, totusi, cuvintele nu fac sens, e fix invers decat atunci cand le imaginez: e mai important contextul, explicatiile nu sunt niciodata reduntante, iar mai toate lucrurile nespuse ar fi jucat un rol important in articolul de nu stiu cand.
in gand cateodata am o tastaura la care planific articole strategice, uneori cele mai bune. alea sunt momentele in care nu am tastatura, urmate de momentele in care porneste calculatorul mai greu ca niciodata, urmate de interpelari de mesagerie instant.
se tranteste usa de la curent de o zi intreaga. si eu scriu iar despre scris.