n-am un blog dinala pe care adun chestii recoltate de pe internet (desi facusem un pic de mizerie d-asta la inceput). s-ar umple de nimic, niciodata nu as putea sa tin pasul cu digg, buzzfeed si ce mai ramane. am un fel de jurnal public, presarat cu ce mai povestesc/explic eu celor mai interesati dintre cei care m-au adaugat recent prin liste sau in telefon. preferential, recunosc.
astazi de exemplu… habar n-am unde ajungem, dupa ce ieri am scris ca cade. ne-am prins ca tocmai avusesem o discutie serioasa la telefon? hai, ca n-a fost foarte greu. m-a… obosit-speriat. asa ca astazi, ma dau pe internet.
nu ca ar deveni un obicei, dar as da stelute si la chestii gasite online, nu doar la muzica, filme si mancare. ca de exemplu un tip care m-a facut sa ascult tina turner vreo 20 de minute si doi baieti care mi-au adus aminte ca am o oglinda mare de balet ramasa pe perete de la bunica. toti trei ar merita stelute, eu as merita o pauza. nu?
hei, e bine ca nu mai pic(ur)a…acum (iti) cade bine…atat de bine incat salvezi si niste timp (al cui, nu stiu…) de la o oarecare lipsa acuta de sens cu un avertisment de genul “da-te ba”… a la scriitor pop
in fine, lipsa e oarecare, nu e totala pentru ca ne jucam in continuare si inocent cu piese de puzzle (petece de existat) pe care le administram cam cum vrem…cand se plictiseste lumea, se trece la rubik, nu?
rubik away, atunci
si multumesc
pentru?
zau ca nu am facut nimic!
nici macar lego?…trebuie sa ai un plan Bravo de rezerva…asa cere logica organizationala…
intelegere
exista. se construieste.
si am impresia ca e partajata.
nu (re)mizez, in general, in jocuri cu suma nula.
.nu?
balanta intre castig si pierderi e foarte subtire…azi crezi ca pierzi, maine iti sfidezi logica de mai ieri si privesti din alte unghiuri…nu e greu, nu e usor, e constructiv