who’s who (lamuriri)

lipseste o lamurire si nu-i gasesc nici locul. ori de cate ori mi se plange lumea ca scriu prea vag, cifrat sau in varianta diplomatica: “pentru o nisa” le raspund usor, cu raspunsuri usor de digerat, care dezvaluie din ce in ce mai mult. pana una alta, cred ca pe masura ce scriu, povestea o sa devina suficient de complexa incat un cititor sa nu aiba nevoie decat de rabdare si curaj (sa puna intrebari). pana atunci, am scris inca doua paragrafe care n-au nicio legatura. le las la sfarsit, pentru doritorii de mai mult.

am inceput sa scriu pe blog prin august, in timp ce treceau zile de la despartirea finala de caty. cu caty am fost coleg in facultate, in timp ce iubeam  prima relatie, inca 4 ani (dar si un pic dupa). la un moment dat, inainte sa se termine cu caty, a si inceput: cu un sarut si inca unul, multe zambete si sclipiri in ocrhi (atestate ca “se poate”). apoi s-a putut din ce in ce mai rar, pana cand am inceput sa ne despartim. cand am reusit in sfarsit, a coincis cu botesteanu.nu pe care il visam de un an si ceva. am inceput sa scriu sub semnul unei relatii in descompunere in care pot sa zic ca inca mai cred. nu as face-o daca n-as vedea-o si pe caty si motivele ei ca lucruri exceptionale in felul lor de a fi. dar pentru ca nu e blogul ei, nu-mi permit sa insist pe marginea trecutului.

cand mai scap cate un cuvant si despre alte subiecte, uneori e fortat iar alteori n-are nicio legatura decat cu mine.

ieri am incheiat vreo doua saptamani in care m-a preocupat putin de tot relatia asta care tot trage sa moara. mi-a pasat si i-am dat un mesaj cu noapte buna, dupa constatarea ca am lupus (o boala mentionata des in house m.d.). mi-am dat seama ca nu asa vreau sa treaca serile si am facut din nou un pas degeaba. iar faptul ca am lupus sau nu e foarte putin relevant, fiind si o boala rara si mai cu seama un fatalism/ipohondrie bun doar pentru a scrie chestii. e un principiu dintr-o carte pe care n-am apucat sa o citesc, intitulata “torturati-l pe artist” (alt inside joke mentionat pe undeva prin urma).

nu dau detalii pentru ca ma pricep suficient de bine la scris incat sa fiu si eliptic si defensiv. ma adresez unora care au rabdare sau ma cunosc suficient de bine incat sa aranjeze in minte bucatile de puzzle pe care le descompun in cuvinte. fiecare dintre titluri are o poveste in spate, mi-ar placea sa primesc ocazia sa le justific inainte sa o uit.

ignorate: deschis sunt, desi vag, pentru ca vreau si eu sa contribui si eu la internetul pe care l-am gasit. ala general, in care m-am regasit la un moment dat, citind.

trecem peste. lamuririle sunt despre ce sau de ce scriu atat de mult chestii care nu se leaga. picul de oameni care intra zilnic… au cerut in mare parte lamuriri. sau au avut rabdare sa descopere lucrurile care, puse intr-o fisa, ar arata ca pagina de about, dar mai pe scurt.