zeul decazut al auzului

asta a fost la un moment dat o gluma, in timp ce eram eu intr-o ureche. inca sunt – postul asta e un fel de update la cel in care ma plangeam de ceea ce  nu stiam ce e. dar pe calea cea buna: nu mai doare, nu mai e infundat. auzul e un pic infundat.

intr-un fel sau altul, poate vor fi de ajutor informatiile medicale, iar lume cu simptome similare si engleza mai putina in cap se va bucura de google. pana atunci, ca sa fim toti linistiti, iata ce s-a intamplat cu mine saptamana trecuta (in care stiu ca nu am scris):

1. de cand eram eu mic si nu existau betisoare de urechi, mama imi facea curat. cu ce apuca. tin minte ca rula niste vata pe un chibrit. imi placea, era senzatia de care se bucura orice animalut.
2. si am crescut, s-a intamplat sa apara astea si eu sa ma descurc singur. am devenit din ce in ce mai pretentios, apoi dependent, apoi am reusit sa-mi zgarii timpanul. asta nu stiu cand s-a intamplat, dar probabil ca foarte recent, la doctor a vazut asta cand m-am dus saptamana trecuta.
3. m-am trezit in doua nopti de durere. dupa prima am crezut ca am stat in curent, mi-am luat niste tampenii de la farmacie cum s-a facut ziua. un calmant lichid care se picura in ureche, aia mi-a recomandat, desi n-ar fi fost indicat daca aveam timparul fisurat, crapat sau spart: ar picura calmant in creier, ma gandesc. mie imi plesnea ceva in jumatate de cap, iar urechea pulsa si ma injunghia din ce in ce mai tare, insuportabil spre seara.
4. medicamentele de la farmacie nu au ajutat, mi-am facut curaj si m-am dus la Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL, cu trimitere  de la medicul de familie pe care scria student si otita medie acuta (cautasem pe net, simptomele cu asta se potriveau). m-a consultat o medica, cu  trompa aia mica de ureche cu care apasa in dreapta, stanga si oriunde mai ramanea loc pe canal. mi-a crapat capul de durere, dar n-a trebuit sa dam niciun ban, nici formal, nici informal. rezidenta a concluzionat ca nu e otita medie (otita medie implica timpanul, la mine era externa), dar a vazut ce e pe timpan si l-a descris ca hemoragic. m-a speriat si mi-a scris o lunga reteta scumpa.
5. aud mai prost cu urechea dreapta, dar cica se reface. mare parte din vina cred ca o are si canalul obturat, desi la audiograma mi s-a spus ca nu conteaza timpul de reactie. ceea ce e gresit, pentru ca sunetul se aude din ce in ce mai tare. nefiind sigur pe ce aud (in urechea infundata imi ascultam propria respiratie de 2 zile), am apasat mai tarziu si am avut nevoie de 10 decibeli in plus.
6. de atunci ma duc zilnic sau la doua zile, am luat antibiotic (augmenting) si un anti-inflamator puternic (ketonal forte). s-a calmat infectia (a carei cauza nu o stim, dar nici nu ne-a interesat). am luat 8 sau 9 medicamente diferite (unul care inhiba stranutul, un sirop care dilueaza mucoasa, rivanol care trage infectia etc.), mi-a bagat in ureche 20 de cm de bandaj pe care mi l-a scos un pic patat de sange prima oara. m-a speriat, din nou.
7. astazi nu am apucat sa ma duc la control, trebuia. am ramas cu o datorie la fisa pacientului, cu adeverinta de la scoala care atesta ca sunt student. am aflat ca nu mai sunt, ca masterul trebuie terminat in perioada alocata sau deloc. iar acum, sunt in situatia nasoala de a-i incurca pe medici, amanand cu pretextul ca nu am semnat inca contractul de studii postuniversitare. cat  mai am otita, se cheama ca sunt doctorand. imi pare rau.

asta e un update, scris asa cum are omul chef cand e putin bolnav. pe viitor ma astept sa am mai putine intamplari legate de bazin si sa ma sperii de fiecare data cand imi bag un betisor in ureche – asa cum toarna alcoolicul anonim intr-un pahar pentru altcineva. cred.